Like this:

M-am saturat! M-am saturat de oamenii fatarnici. De oameni care cu prima ocazie te-ar infunda in tarana. De oamenii parsivi, care cu un sarut pe obraz te-ar vinde pe doi lei. M-am saturat de cei care stau prin preajma mea ca sa poata sa ia ce e mai bun din viata, sa poata sa culeaga ceea ce doresc si apoi sa mearga mai departe. M-am saturat sa incerc sa trec peste toate acestea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Le-as striga in fata “Ce mai vrei de la viata mea?? CE? Ti-am dat tot!”   M-am saturat de persoanele fatarnice, cu doua fete, de vulpile sirete, care se prefac a-ti fi prietene. Care se prefac ca le pasa daca iti este bine sau nu. Si cand e vorba de luat ceva din viata mea, de facut ceva, sa o faca senin ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca mai apoi sa spuna ca de fapt ei au fost proprietari de drept de cand se stiu. Pur si simplu m-am saturat. Si m-as feri de astfel de persoane. Dar nu pot? Stii de ce? Pentru ca sunt peste tot. Ma inconjoara. In spate, in fata, in dreapta si in stanga. Peste tot unde ma duc ma asteapta. Asteapta sa ma apropii, ca apoi sa-si afiseze un zambet fals, sa ma imbratiseze fals si sa ma intrebe un fals: “Cum  iti mai merge? si “Ce mai faci?”, ca apoi sa incerce sa ma vanda pe 2 lei. Eu sunt constienta de asta. Si de asta doare si mai tare. Ca sunt constienta de cine sunt inconjurata. Si doare si mai tare atunci cand stiu ca dintr-o suflare le-as putea distruge, as putea sa le indepartez. Dar nu o fac. Ii las sa-si joace jocul. Vesnicul joc al fatarniciei. Stiu ca sunt in stare ca o mana sa o dea cu mine si cu cealalta sa ma  vanda!  Si ce? Tocmai de asta eu dau mana cu ei. Ca nu cumva sa ma vanda cu amandoua mainile. Cel putin una o vor avea ocupata cu mine. O vor avea ocupata incercand sa salveze aparentele.

Fete ironice, zambete false, ochi steclind de lacomie  si maini pregatite sa ia cat mai mult. Acestia sunt monstrii societatii noastre. Acestia sunt EI. Ei, cei care afiseaza o fata de inocent. Dar pe mine acei ochi de vulpe nu ma mint. Ii simt de la mii si mii de pasi. Numai mirosul tradarii cand ma apropii de ei imi persista in nari. Si ce daca? Tot ei vor ajunge candva sa fie vanduti. Se vor vinde unul pe altul mai des si mai ieftin ca vesnicii ciorapi “3 perechi la 10 mii”.