Like this:

Nu ştiu. Nu îmi dau seama. Tot ce ştiu este că… sunt o fiinţă. Dar ce fel, nu ştiu. Nu ştiu nici măcar dacă sunt umană. Câteodată, mi se pare că am venit de pe alte meleaguri. Mă simt atât de pierdută şi de solitară pe Pământ! S.O.S Planetei de pe care vin! Nu veniţi aici, oamenii nu sunt aşa prietenoşi cum par. Le-am analizat comportamentul şi a rezultat că sunt egoişti, răutăcioşi, invidioşi, răi şi au o putere pe care noi nu o putem avea. Oamenii de aici pot să aibă două feţe! Am observat că imediat ce trec de persoana cărora le-a zâmbit, faţa lor ia brusc altă mască. Ce interesant, nu? Şi totuşi nu-mi place… sper ca pe Planeta noastră să nu descoperim această putere.
Spre deosebire de noi, ei au şi sentimente. Surprinzător! Aici poţi râde, poţi simţi iubirea… dar cel mai des dezamăgire şi tristeţea. Nu e nimic. Prima oară când am plâns, am gustat curioasă lacrimile. Nu ştiam ce sunt. Erau sărate. Aveau gustul amar al durerii!

S.O.S! V-aş spune să veniţi după mine, dar simt că mai am atâtea de explorat! Vreau să mă conving până plec că există suflet pereche. Până am să găsesc iubirea adevărată, dacă există, nu am să revin acasă. Sunt oamenii ciudaţi pentru că eu cu ei nu pot, fără ei nu vreau!