Like this:

De ce? Pentru că astăzi s-a întâmplat să fiu cu prietenii mei în Casa de cultură, să strâmbăm din nas şi să înghiţim în sec. Era un miros oribil. Nu mirosea a transpiraţie, ci a nespălat. Era plină sala şi s-a întâmplat să stau în picioare, nemaiavând loc unde să mă aşez. În dreptul meu erau nişte ”vlăjgani”, să zicem că în jur de 5, care stăteau jos, crăcănaţi şi hilizindu-se. De cum am intrat, tot trăgeau cu ochiul spre mine, îşi dădeadu coate…mai stăteau puţin şi iar priveau în dreptul meu. Mi-am zis: ”Acum e acum. Poate îmi vor oferi locul”. Dar nici vorbă. Le plăcea doar să se uite. Probabil mă vedeau mai bine eu stând în picioare şi ei jos! Bine, cavalerismul ca şi cavalerismul, în ziua de astăzi m-am obişnuit să nu mai am pretenţii… cică bărbaţii spun că am renunţat la cavalerismul lor, când am declarat egalitatea dintre femeie şi bărbat. O fi şi asta. Dar să continui… a trecut cineva pe lângă şi m-a împins uşor către băieţi. Pur şi simplu…am crezut că am căzut într-un coş de rufe cu haine nespălate! M-am abţinut şi am zâmbit. Asta este. Probabil au folosit un parfum nou apărut pe piaţă. După un timp unul din ei s-a ridicat. În sfârşit!!!! Ce folos că era spre final…. m-am aşezat obosită după o oră jumătate de stat în picioare şi am răsuflat uşurată. Nu prea mi-a ieşit, pentru că am inhalat un aer… de nedescris. Toate ca toate….dar când unul din ei mi-a făcut cu ochiul… şi iar au început să-şi dea coate şi priviri de subânţeles… am ajuns la o concluzie. Săpunul îmi place mai mult ca vrăjeala! Şi…. la o hotărâre! Am să-mi iau un bărbat care ştie ce înseamnă cavalerism!