Like this:

M-am trezit azi dimineaţă şi am fost enorm de fericită că am avut un pat în care să dorm. Am mers să mă spăl. Ce fericire că am avut apă care să-mi răcorească trupul! Am alergat repede în camera pe care o am, numai a mea, ce minunat! Acolo, am început să mă îmbrac. Ce mare binecuvântare!! Fericită, m-am urcat în maşină. Mai să plâng de fericire! Pe lângă onoarea de a avea propriile picioare, întregi şi sănătoase…mai am şi onoarea de a mă putea deplasa mai repede! Priveam pe stradă lumea tristă şi nu înţelegeam. De ce sunt aşa de înăspriţi? Ei nu văd ce văd şi eu? Ei nu văd că ziua aceasta e o binecuvântare pentru că o avem?
Am ajuns în mijlocul naturii. Acolo, cu picioarele goale am început să alerg prin iarba verde şi proaspătă. Ce minunat!!! Cerul era albastru, păsările cântau şi toată natura era trezită la viaţă. Soarele îşi arunca razele spre pământ şi îl învăluia în căldura lui plăcută. Alergam ca un copil de doi ani de la floare la floare ca să văd ce minunate sunt toate. Apoi m-am oprit brusc. Mi-am amintit cum cu o zi în urmă şi tu vedeam totul în negru. Mi-am amintit cum şi eu eam tristă. Mi-am amintit cum respiram de greu şi de dezamăgită. Şi…am realizat ceva…de ieri până azi nimic nu s-a schimbat în viaţa mea. Lucrurile pe care le aveam ieri, le am şi azi. Persoanele care sunt azi în viaţa mea, erau şi ieri. Dar…ce s-a schimbat? Perspectiva din care privesc!!!! Ieri priveam totul din pătrăţelul negru nedisimulat al dezamăgirii. Astăzi m-am mutat în cel roz. În cel în care am ajuns să privesc viaţa cu ochii unui muribund. Oare un om bolnav de cancer cât ar mai da pentru o nouă zi??
Am decis ceva: de acum, voi privi de pe fereastra optimismului! Şi ştiţi care e partea frumoasă? Că de pe acea fereastră, am să vă pot vedea şi pe voi. Şi nu oricum, ci radiind!!
Fiţi fericiţi! Nu lăsa ca oamenii să-şi amintească de tine ca de un om trist şi ursuz. Răspândeşte zâmbetul tău!