Like this:

Când privesc în urmă, nici nu realizez cum a trecut timpul! Parcă îmi şi apare în faţa ochilor cum am privit primul meu vizitator pe blog şi acum cât de mult s-a înmulţit. Tot ce am dorit a fost să reuşesc să transmit celorlalţi trăirile şi gândurile mele astfel încât ca şi alţii să fie ajutaţi şi să vadă că nu sunt singurii care trec prin situaţii dificile.
Când a fost să aleg numele blogului meu, a fost ca o sclipire de moment: ”Gânduri ascunse”. Am ştiut că acel nume era alesul, că era potrivit şi transmitea exact ceea ce trebuia. Fiecare dintre noi avem gânduri care le păstrăm doar pentru noi şi nu le împărtăşim cu nimeni altcineva. Gânduri care poate ne macină pe interior şi ne slăbesc pe zi ce trece. Ei bine, am vrut să înlătur acest paradox. Nu mai e nevoie să avem gânduri care nu pot fi împărtăşite cu nimeni pentru că ne temem de ce va gândi cel de lângă noi, nu mai e nevoie să fim ruşinaţi şi intimidaţi de reacţia celorlalţi. Nu, trebuie să îndrăznim să fim ”transparenţi” şi sub un pseudonim sau numele real, să spunem ceea ce gândim, ceea ce simţim, fără a fi falşi şi a pretinde că suntem o persoană cu totul diferită. Cineva spunea că primul pas spre vindecare este a admite că ai o problemă. Şi o da, noi oamenii avem multeee probleme!
Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase, pentru mail-urile primite de la voi, pentru încurajările voastre şi pentru sugestiile voastre. Vreau să vă spun că fără unele persoane şi fără Dumnezeu, mi-ar fi fost extraordinar de greu, ba chiar, imposibil. De aceea, la cât mai multă transparenţă şi la cât mai multe vizite! Să fiţi iubiţi!