Like this:

Ieri am primit un mesaj în care mi s-a cerut părerea asupra unui lucru. Am decis să fac un articol din răspunsul meu. De ce? Pentru că părerea mea poate fi personală şi poate pentru că unii din voi ar avea ceva de adăugat, rectificat sau aprobat.
Să ne imaginăm o relaţie între două persoane care durează nouă ani. După nouă ani, aceştia se despart. Câteva luni buni nu-şi vorbesc, ca mai apoi el să reapară în viaţa ei. Doar că de această dată recunoaşte că încă ţine la ea, dar că este derutat.
Asta am înţeles din mesajul fetei. Nu am înţeles dacă şi ea doreşte o eventuală împăcare cu el sau dacă încă mai ţine la el. Dar dacă îşi pune întrebări, bănuiesc că da. Cred că ori acel băiat a realizat că o iubeşte şi că nu poate trăi fără ea, sau pur şi simplu nu se poate desprinde de trecut.
Uneori începem relaţii, le punem punct şi abia apoi realizăm lucruri care ne erau imposibil de văzut în timpul relaţiei. Absenţa unei persoane îţi poate provoca dorul după ea. Sau pur şi simplu frica de a merge mai departe. Sau…dependenţa. Iubirea este o enigmă pentru multă lume. Te trezeşti că investeşti în persoana de lângă tine, că-ţi faci toate visurile şi planurile în jurul ei şi apoi rămâi doar cu un munte de îndoieli şi o mare de dezamăgiri.
Rămâne marea enigmă după despărţire. Te temi să mergi mai departe şi te înspăimântă ideea că trebuie să o iei de la capăt sau ai realizat că nu poţi trăi fără de persoana cu care ţi-ai împărţit pentru o vreme inima, sentimentele şi trăirile. Ce trebuie să faci? Să mergi mai departe sau să mai acorzi o şansă relaţiei. Este alegerea ta. În orice caz, ascultă vocea inimii.

imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Advertisement