Like this:

Ascult multă muzică străină. În mod special în engleză. Multe hit-uri ale americanilor au în cuvintele lor : God, Love, Hallelujah şi lista continuă. Americanilor nu le e ruşine să cânte despre Dumnezeu, nu le e ruşine să afirme că sunt creştini. Da, mulţi dintre ei sunt imorali. Da, mulţi dintre ei duc o viaţă imorală. Dar…asta fac şi românii. Numai că la români nu am auzit într-un hit cuvântul Dumnezeu sau Aleluia. Nu, nu. La noi românii, într-un hit mai degrabă auzim cuvinte obsecene, uneori necenzurate. Asta să spună adevărul despre noi?
Acum dacă ne uităm retrospectiv, observăm că noi românii totdeauna am promovat vulgaritatea, limbajul murdar şi multe altele. Nu zic că americanii nu fac asta, ba chiar poate de la ei a pornit aceasta, dar cel puţin pot să mă bucur când mai aud melodii pe care să le ascult liniştită.
Carrie Underwood, Celine Dion, Rascal Flatts, Beyonce, Brandon Heath, Il Divo…toţi cântă despre Dumnezeu. Până şi cel mai cunoscut cântec al Americii cântat de mii şi mii de oameni spune: ”God bless America”, pe bancnota lor scrie mare ”In God we trust”.
Aş da exemple şi de la noi dar…nu-mi vine în minte nici unul acum. Sunt curioasă… ne este ruşine să afirmăm că noi credem cu adevărat în Dumnezeu? Ne ascundem de asta? Nu spun că nu sunt patriotă, spun că ne merităm ţara, conducătorul şi haosul organizat. Căutăm soluţii peste tot: politică, societate, economie…am ajuns să alergăm disperaţi după tot ceea ce promite rezolvarea problemelor. Ei bine, în graba noastră am uitat de cineva. De Dumnezeu. Şi asta doare.

imagine preluată de pe: www.deviantart.com