Posted by: capshunik | July 9, 2009

Fila de jurnal din timpul crizei economice(1929-1933)

copil plangand.thumbnail

Un bubuit de tun ma trezeste! Dumnezeule! Cand se vor termina toate? Imi apar lacrimi in ochi cand realizez ca incepe o noua zi. O noua zi de suferinta. O zi in care friza si groaza imi incoltesc sufletul. Oare astazi vom avea ce manca?

Oftez…Nu as mai cobora din pat. Doresc sa mor. Dar imaginea celor doi copii ai mei nu-mi da pace! Da! Trebuie sa fiu puternica! De dragul lor. Am doua suflete nevinovate de crescut. De cand cu aceasta criza… nu mai stiu ce inseamna bucuria de a manca pe saturate. Toate preturile si somajurile au crescut. Productia a scazut. Populatia urla de foame. Dar scutur din cap pentru a alunga gandurile negre si imi adun puterile. Iau ultimul colt de paine existent in casa si-l intind copiilor. Acestia-l mananca repede si coltul de paine dispare. De ar sti micutii ca aceasta e tot ce aveam…

Dar…stai asa! Ce e forfota din strada? Stati sa alerg la fereastra. Sunt o multime de femei. Ce vor? Toate striga “vrem lapte!” Da, da…merg si eu cu ele! Imi iau copii si merg. Vreau ca acesti micuti sa aiba ce manca!

Ajung acolo impreuna cu multimea de celelalte mame disperate in cautarea hranei pentru copii. Dar… nenorocitii!!!! Arunca laptele in mare. Cred ei ca acesta e un semn de protest? Cred ca ne vor potoli asa??? Prefera sa aruncele laptele in schimb sa-l unor copilasi?

Inflacarata,insfac copii de manuta si ajung in randurile din fata. Strig cu toata forta: “Vreau lapteeee!! Vreau ceva mai bun pentru copii mei!!”

Nu apuc sa spun mai multe ca observ trupe de oameni inarmati. Ceva se indreapta spre mine. Nu am dreptul sa cer o viata mai buna?  Imi iau aer sa mai strig dar…. ceva rece ma atinse pe piept. Am simtit cum ceva…isi face loc in pieptul meu si se indreapta spre inima. Plec privirea in jos si…. vad pe rochia mea prafuita o pata rosie. Ce se intampla? Pun mana si….e sange. Sangele meu!!  Cad jos…nenorocitii! Trag asupra noastra! Abia mai aud in jurul meu glasurile care striga “Mamiiii, mamii nu ne parasiii”. Deschid ochii cu greu si vad doua fete de ingeras asupra mea. Sunt copii mei? Ei cu cine raman? Doamneeeee, unde esti tuu? Nu mai pot respira dar, cu ultima suflare intind mana spre baietelul meu mai mare si ii soptesc sa aiba grija de surioara lui. Privesc in jur si aud ca in surdina urletele lor, se face intuneric si…acum ce vad…e doar un corp de femeie intins pe jos si doi copilasi deasupra ei strangandu-i corpul neinsufletit. Eu plec spre un loc mai bun. Dar ei…ei ce vor face?

Aceasta poveste e scrisa de mine in memoria atator mii de mame omorate in timpul crizei din 1929-1933……totul s-a petrecut cu cruzime si sper ca ochii oamenilor sa se deschida si sa realizeze candva ca violenta nu e rezolvarea problemelor.

Advertisements

Responses

  1. mda.. nasoala perioada… nasoala situatie.. sper sa nu se mai ajunga la asa ceva vreodata 🙂

  2. Oare criza din 2009 cum s-ar putea traduce ? Ce se poate spune intr-o tara afectata doar de cuvantul criza ? Criza locurilor de munca, sau tot felul de crize, nu sunt de fapt rezultatul incompetentzei unor oameni, nu s-ar traduce drept niste scuze ??? Parerea mea, nu doar in perioada aceea a fost greu, in Romania tot deauna a fost greu … shi urasc sentimentul sa ma plimb ziua pe strada, uitandu-ma in ochii suparati ai oamenilor, plangandu-se ca le este greu. Dar permitandu-si alte vicii cu scopul de a iesi sufleteste ori psihic din situatzia lor.

    In unele situatii violenta e singura solutie, un mod de a unii oamenii, de a se creea tabere, aliante, pentru a lupta impotriva celor ce au tras cu arma … Dar e greu, cand in locul unei tabere, sunt de fapt doar cateva persoane ce ar trebui sa lupte impotriva unui batalion … restul sunt plecati vazandu-si de interesele personale, cautand lucruri materiale pentru interesul propriu.

  3. Cu adevarat urat !

  4. Imi place Alina:)
    Singurul lucru care nu are cum sa fie real e glontul rece:P… E tot timpul fierbinte sau cald cand ajunge in corp;)

  5. De parca s-au schimbat multe de atunci; astia de la Carrefour daca s-a spart un pachet de faina dintr-un bax arunca tot baxul, daca sa spart o sticla de ulei dintr-un bax arunca tot baxul etc. … si nu il arunca in sensul ca il pun undeva de unde sa-l poata lua lumea mai nevoiasa (sau oricine are nevoie de ulei sau faina si nu are prea mari pretentii cand e vorba de ambalaj ) ci il baga in niste prese mari impreuna cu tot felul e alte produse si mai toarna si benzina pe deasupra ca sa nu poata fi folosite sub nici o forma.

  6. In legatura cu, comentul tau, despre puterea lui Dumnezeu, as dori sa-mi povestesti si mie cum a lucrat Domnul in viata ta. Fii binecuvantata! (corneliunitaharul-id. meu)-poate facem si un skimb de linkuri. Multa pace!

  7. corneliu- Adevarata Fericire (blog)

    • te-am adaugat:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: