Posted by: capshunik | July 18, 2009

Un gram de fericire va rog!

un-blid-de-tristeteMergea pe strada obosit. Isi tara picioarele dupa el, unul dupa altul. Fata ii era murdara, mainile sangerande si hainele numai zdrente. Vantul batea afara puternic. Baiatul incerca  sa-si stranga bratele pe langa corp, asa credea ca se poate incalzi….dar nu reusi. Nici macar nu stia incotro se indreapta…

Istovit, se duse langa un peret si se lasa in jos….isi trecu mana prin par dar…aceasta i se opri in parul murdar si intarit. Stomacul isi facu si el simtita prezenta. Cerea. Dar ce sa ii dea? Isi aminti ca nu a mancat de doua zile. Isi aduse genunchii la piept si…pe fata lui aparu o dara alba, era o lacrima care si-a trasat mersul prin praful de pe fata lui. Nici nu se obosi sa o stearga. La ce bun? Oare de ce mai traieste?

Unde sa se duca? Nu are unde, pana acum a stat in orfelinat, dar acum e prea mare si a trebuit sa plece. Nu avea prieteni, nu avea familie, nu avea un Dumnezeu, nu avea nimic…

Urmatoarele zile a dormit prin gara, sau prin casa scarii, unde mai functiona cate un calorifer. Mancare? Doar ce mai gasea prin cosurile de gunoi…

Pana intr-o zi…cand mergea linistit si un om s-a trantit de el. Se astepta sa fie urgent luat la bataie. Cum si-a permis el un jegos, sa se tranteasca intr-un domn respectabil? Dar acesta…l-a luat usor de brat si i-a zis simplu: “Vino cu mine”. L-a dus si i-a dat sa manance, si il privea linistit. Incet, isi deschise gura si intreba “Tu ai un Dumnezeu?”

“Dumnezeu? Cine e acesta? Unde a fost atatia ani in care eu am fost maltratat, in care nu am avut ce sa mananc, cand parintii m-au abandonat…El unde a fost?” Dar nu a spus toate acestea…erau doar in mintea lui. A da123at usor din cap, si atat. Barbatul l-a asteptat sa termine de mancat si la sfarsit i-a facut semn sa-l urmeze. Au ajuns in fata unei cladiri mari, somptuoase,…era o biserica.

Barbatul i-a soptit incet la ureche: “Te-am adus aici pentru ca El iti poate da ce doresti, este tatal tau. Spune-I doar…. si El te va asculta”

Baiatul isi ridica incet capul din pamant. Ochii lui mari caprui priveau mirati, parul lui lung statea atarnat pe deasupra umerilor, mainile murdare si le scoase din buzunar si…rusinat…isi misca degetele in adidasii gauriti. Urca treptele si intra in biserica. Ajuns acolo…. si-a dres glasul si s-a uitat catre barbat. Acesta il incuraja din priviri. Isi impreuna mainile si spuse cu vocea gatuita de emotie: “Dumnezeule, tot ce iti cer e un gram de fericire, te rog!.”

Advertisements

Responses

  1. well seamana mult cu povestea lui adi gliga, vazuta prin niste lentile de alea groase tare…i mean distorsionata…si sa nu imi spui ca nu e asa 🙂

  2. el m-a inspirat:) A venit la noi la bise si m-a marcat fff tare povestea vietii lui. Nici nu spun ca nu e asa:) ma bucur ca ai recunoscut povestea lui in cele scrise de mine….:) Eu doar am schimbat ceva….pentru a scoate in evidenta momentele care m-au marcat cel mai mult:)

  3. stii care e problema? sunt inca o multime de copii de astia fara nici un viitor…poate ar trebui sa le facem noi unul…

  4. da….stiu asta din pacate:( Trebuie sa facem tot ce putem pentru ei….

  5. Cuvintele raman cuvinte.
    Faptele sunt fapte.
    Ma mir si ma bucur totodata ca mai exista totusi cateva alternative si pentru ei … rareori dar exista!

    Toti vedem … o mica parte le pasa … FOARTE putini ii ajuta !

  6. bravo ..frumos blog(pagina) interesant…am si eu e un fel de hi5..www.voievodeasa.ning.com..despre un sat cred ca il cunosti am citit aceasta pagina a ta ..e supper ..e ff greu sa faci asa ceva .. multaa munca nui asa??

  7. daaaaaaa….dar noh….daca imi dau silinta, reusesc:)

  8. Am ramas impresionat de felul in care ai scris povestea. 🙂 fain blog

  9. Din pacate se intampla multe lucruri nedrepte,dar cand este afectat un copil parca doare si mai tare….Superb ai scris felicitari.

  10. te felicit alinusa draga pt tot!!!!!!!!!!esti un om deosebit!!!voi petrece mai mult timp aici sa citesc tot.e supoer interesant!!!

  11. 😦 …doar un gram de feiricire …

  12. Deși undeva în drapta sus scrie că nu e permis folosirea materialului de pe acest blog, am îndrznit(fără să vedem acele cuvinte scrise înainte) să luăm acest articol și la noi pe site.

  13. De aceea îndrăznesc să vă cerem permisiunea de a mai preula câteva din articolele voastre, care sunt foarte ziditoare de suflet și care pot fi de folos și cititorilor noștri.

  14. Dar oricum răspundeți ca să știm dacă să-l ștergem pe cel preluat sau poate fi lăsat. Mulțumim anticipat. E vorba de siteul nostru: ortodoxia.md

    • Nu este nici o problema. Ma scuzati ca am raspuns asa de tarziu, dar am fost plecata o perioada din localitate! Daca precizati sursa, aveti libertate deplina sa preluati articolele:)

  15. ce imi place testul asta..am scris si eu unul, numai k citindul pe al tau,mi’am dat seama k am scris anumite fraze la fel;)) ce comic…scrii foarte frumos…imi place. GBU!

  16. Buna!Foarte frumos siteul si in special f ziditor.Doresc sa va intreb daca se poate prelua cateva articole de pe siteul dumneavoastre si sa fie publicate pe http://www.resursespirituale.com si http://www.crestini.weebly.com?bineintales o sa notez intotdeauna sursa.Va multumesc.

    • Buna. Multumesc mult:) Desigur, aveti toata libertatea:)

  17. Multumesc pentru amabilitate.Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa ti dea in continuare inspiratie la ceea ce faci 😉

  18. “Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona” A. Einstein


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: