Posted by: capshunik | October 7, 2009

Timp îngheţat

Ploaia bate în fereastra inimii mele.a537

Stau pe jos, incapabilă să mai simt nicio durere

Privesc spre pendula timpului îngheţat.

De l-aş putea da înapoi ca să-mi dea ce mi-a furat!

O lacrimă tremurândă mi se scurge dintre pleoape.

În camera sufletului meu de mult este noapte.

Încerc să mă ridic, dar nu am nicio putere

Sunt fără vlagă, nu mai simt nici măcar durere.

Dar, deodată o uşă se trânteşte de perete.

Ridic ochii obosiţi şi uscaţi de sete.

O lumină puternică îmi orbeşte fiinţa,

S-a deschis uşa iubirii, a intrat biruinţa!

Advertisements

Responses

  1. sii.. totusi e linistita, cu toate ca durerea e amintita, si aproape prezenta si ai impresia ca e o stare de angoasa,atunci cand aprofundez versurile, imi dau seama ca e liniste, si calm, si lacrimi, si iubire.

  2. 😉

  3. ce faina poeziee :X


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: