Posted by: capshunik | October 13, 2009

O noapte furtunoasă

a158Plouă. Şi plouă şi în sufletul meu. Stropii mari se lovesc de carapacea inimii mele. O lovesc nemiloşi. La fiecare lovitură, ea se opreşte din bătut. Vântul smulge de pe ea fâşie cu fâşie. Inima se micşorează, se strânge de la frig şi se face tot mai mică. Dar vremii nu-i pasă. Continuă la infinit să lovească în ea. Mă întreb cât mai rezistă.
Ies din casă şi alerg orbeşte prin ploaie. Părul ud mi se lipeşte de faţă şi pielea îmi luceşte în lumina lunii. Un copac cade în faţa mea. L-a doborât furtuna. Pe el, copacul înalt şi semeţ. Dar nu mă opresc. Pe măsură ce vântul bate mai tare, simt că trebuie să alerg şi eu în ritm cu el. Aşa, măcar nu simt durerea. Aşa mă descarc. Mă împiedic şi cad. Rămân întinsă pe jos, în pământul rece şi umed. Rochia albă, acum e neagră. Respir greu şi întrerupt. Simt cum inima începe să plângă plânsul cel mai dureros. Atunci, afară începe să plouă şi mai tare. Închid ochii şi-mi amintesc ceea ce zi de zi încerc să ascund. Ceea ce am crezut că pot uita cu trecerea timpului. Iubirea. Dar nu, ea nu se uită. Ea rămâne adânc înfiptă în inimă ca o lipitoare. Mă cuprinde o ură amestecată cu iubire. Deschid ochii înlăcrimaţi şi în ei se citeşte focul inimii. Afară tună. Îmi amintesc că aşa şi pe mine m-a lovit iubirea. Zgomotos şi pe viaţă. E luptă în sufletul meu. Gura schiţează o grimasă. Încerc să zâmbesc. Dar în loc de un zâmbet, apare pe faţă surâsul amar al singurătăţii. Inima începe să mi se descompună în mici particole vii. Afară fulgeră! Încerc să mă descarc, şi lovesc cu pumnii în pământ. Îmi înfing unghiile în el şi cu sete iau în pumn o mână de noroi. Afară fenomenele naturii se dezlănţuie. Îmi aplec capul în jos şi simt cum sufletul mă doare. Pun mâna la inimă şi încerc să opresc lupta ce se da înăuntru. Nu pot. Natura asculta glasul sentimentelor mele şi începe sa plouă şi mai tare, tună asurzitor şi fulgerele se aruncă ameninţătoare. Încet, simt cum respir tot mai rar… mă întind şi o pace îmi cuprinse fiinţa. Închid ochii şi zâmbesc. Nu mai plouă. Tunetele s-au oprit şi în aer e miros de dimineaţă. Afară nu mai plouă. Sufletul meu a amorţit.

Advertisements

Responses

  1. Cand ploua,lacrimile se amesteca cu picurii de ploaie si nu se vede ca plangi,de aia imi place si mie ploaia! 😦

  2. Cand am citit aceasta intamplare mi s-a parut ca vizionez un film cu scene de groaza.Nu-mi plac astfel de filme si de aceea nici nu le urmaresc .Viata fara iubire este ca cerul mohorat cu nori grei din care nici razele de soare nu pot patrunde.

  3. Mamaaa…ce romantic fetelor 🙂 Bravoo!

  4. […] – Ce este omul? Catalin Craciun – Cum sa devii blogger mare Alina Ilioi – O noapte furtunoasa Doiblog – Finlanda,prima tara in care accesul la internet devine un drept Xtinct – […]

  5. Ai fost nominalizat/a la http://crok.wordpress.com/2009/10/16/cel-mai-bun-articol-al-saptamanii-4/ te rog citeste si voteaza!

  6. Incredibila descriere, un ritm foarte alert…

  7. hmm , ai furat numele :)) “O noapte furtunoasă” :)) poate te da careva in judecata pentru drepturi de autor :)) ”’glumeam”’


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: