Posted by: capshunik | October 24, 2009

Tardiv, iubitul meu

6RvzCF723495-02Se uita la el cu ochii plini de lacrimi. Încerca să-i spună cât de mult îl iubeşte. Prin privire, nu cuvinte. Că doar iubirea nu se spune ci se simte. Şi insista. Îi căuta ochii lui blânzi. Căuta în ei acel scântei de iubire. Dar el nu a înţeles. A privit lacrimile ei şi în tăcere… a plecat. A privit o dată înapoi, dar apoi s-a uitat doar înainte. Nu ştia. Era confuz. Simţea că ţine la ea, dar nu ştia ce fel de sentimente erau. Şi a plecat.
Ea, a rămas singură. Lacrimile nu a avut cine să i le şteargă aşa că s-au uscat pe faţa ei. Ştii cum arata lacrimile uscate pe faţă nu? Lasă o dâră albă şi dureroasă. Simţi că faţa te strange. Şi inima ei… oh, inima ei era în mii şi mii de bucăţele. Nu înţelegea. Cum să plece când îl iubea aşa de mult? Cum să plece când o iubea aşa de mult? Ştia că o iubea. Atunci. Apoi, vremea a trecut şi…. a rămas un gol în inima ei. Mai apoi…. a ridicat privirea sus şi a pornit la drum. S-a dus. Nu ştia nici ea unde. Undeva. Să uite.
Între timp, el s-a întors. A deschis uşa şi l-a străpuns un miros de stătut. Camera era goală. Praful şi pânzele de păianjen domneau. Deodată l-a lovit în inimă un junghi puternic. A văzut în mijlocul camerei un bilet…. s-a îndreptat spre el fără vlagă. L-a luat în mâinile tremurânde şi a început să-l citească.
” Iubitul meu, îţi scriu acest bilet pentru că ştiam că te vei reîntoarce. Ştiam că într-un final inima îţi va spune pe cine iubeşti. Tardiv, iubitul meu. Mi te imaginez păşind în cameră. Îmi imaginez părul tău, mersul tău şi zâmbetul tău irezistibil. Te-am aşteptat o perioadă. Dar mai apoi… în locul inimii mele s-a format un mare gol. Şi atunci am realizat. Nu mai am ce oferi. Tot ce aveam ţi-am dat. Acum, când ai venit înapoi la mine, nu mai am ce să-ţi dau. Aşa că am hotărât să plec. Decât să mă găseşti cu sufletul pierdut pentru totdeauna şi ochii albi, da, s-au albit de atatâ plâns. Nu mai au culoare. Prefer să îţi aminteşti de mine aşa cum eram odată. Adio, iubitul meu!”
Pe foaia îngălbenită de trecerea vremii, erau mici pete. Erau lacrimile ei care au curs în timp ce scria. Acum el, stătea şi plângea peste ele. A avut dreptate…. s-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşă. A ajuns la ea, a mai aruncat o ultimă privire în camera pustie şi a închis uşa. Odata cu ea, s-au închis şi porţile speranţei. ”Tardiv, iubita mea”.

Advertisements

Responses

  1. sa i-ti traiasca

  2. cine?

  3. […] Mergi la comentarii. * Alexander – Lucruri greu de gasit ep3 * Alina Ilioi – Tardiv,iubitul meu * AndreiBlog – Tu folosesti magazinele electronice? * Andreionut – Se da ora inapoi * […]

  4. Se zice ca ca lacrimile fac bine la ochi asa ca si plansul este bun in felul lui. Parca ti se rupe inima cand plangi la despartirea de cineva care ti-a fost drag si pe care l-ai perdut. Uneori plang si eu de dor…dar ma racoresc in felul acesta!
    Imi place mult cum scrisul tau. Intentionezi sa scrii o carte? Vreau si eu ! GBU

  5. multumesc mult…apreciez …in primul rand pentru ca a parut foarte sincer…iti doresc sa fi iubita si sa scrii din suflet in continuare…blogul tau e plin de emotie si de substanta…(nu are rost sa ma repet si eu …talent se stie ca este :D)

  6. Alinoooo !! cat de frumos scrii 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: