Posted by: capshunik | November 4, 2009

Picăţele albastre în neant

Amalgam de sentimente. Ninge. Plouă. Nici vremea nu ştie ce vrea. Plâng. Râd. Am reuşit să fac o combinaţie între acestea două. Arată grotesc. E mâzgă afară. Bate vântul. Fulgii se topesc deja din aer. În sufletul meu e haos. Lucrurile sunt amestecate. Copacii deja goi, stau pustii şi slabi în bătaia vântului. Parcă sunt scheleţii trecutului meu. Goi, subţiri, pustiiţi şi amorţiţi.
Pe stradă vezi fantome. Oamenii sunt acoperiţi cu măşti albastre. Se feresc de virus. Din depărtare, arată ca un neant cu picăţele albastre. Nici ei nu mai ştiu dacă măştile pe care le poartă sunt pentru a-i apăra de virus sau pentru a nu-şi scoate măştile sufleteşti. E forfotă. Peste tot pe unde te întorci auzi de gripă. Gripa prostiei e contagioasă. Ştiu. Dar de ce contra acesteia nu se poartă măşti şi nu se injectează cu fel şi fel de vaccinuri? Pentru că prostia nu doare. Dacă ar durea, spitalurile ar fi pline.
Tuşesc. Mă doare capul. Ochii îmi lăcrimează. Să fie gripa sau plăsmuirea imaginaţiei mele?

Advertisements

Responses

  1. imi place ca ti-ai facut un stil foarte frumos de a scrie! la cat mai multe randuri iti doresc!
    te pup (fara masti)

  2. Cred ca acum urmeaza ca si GRIPA NOUA sa cada in butoiul cu melancolie si sa o apuce ASTENIA. Probabil atunci se va termina si cu EPIDEMIA!

  3. E o intreaga combinatie de sentimente…

  4. very nice Alinutza…..:D


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: