Posted by: capshunik | November 7, 2009

O lacrimă în infinit

Valurile înspumate se loveau de doc.byy netz
Pe pod, o fată cu mâinile întinse sta pe loc.
Striga în depărtare plângând şi suspinând:
”Oare până când, spune-mi, până când?!”

Dar ca răspuns, primi aceeaşi întrebare…
Ecoul răsuna repetat din zare-n zare.
Marea, deveni şi mai zbuciumată
O îndemna să sară pe biata fată.

O lacrimă de-a ei curse în apa învolburată.
Pe loc, apa fu oprită şi calmată.
Cerul se însenină, vântul încetă să bată.
”Până când… vei fi a Mea. Toată!”

Advertisements

Responses

  1. mi a placut… fotografia este sugestiva…
    frumos 😉

  2. ..ce frumos,Alina!Congrulation!!!Ma dau mare cu tine:)…

  3. Domnul este sprijinitorul vietii mele de cine sa-mi fie frica? be blessed:)

  4. Da, interesanta fotografie 🙂

  5. bravo!

  6. super!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: