Posted by: capshunik | November 13, 2009

Pasiuni care zdrobesc inima

heartbroken Pulsul îţi accelerează. Pieptul e într-o permanentă mişcare: sus-jos, sus-jos. Dar tu nu ştii. Nu simţi că respiri. Deşi corpul funcţionează normal, tu te simţi plutind. Nu ai aer. Te sufoci. Îţi aminteşti de acea clipă. Şi de momentele care au urmat după.
Ai vrea să uiţi. Dar nu poţi. Şi totuşi ai vrea. Cine nu şi-ar dori să uite momentul intrării lui în iad? Atunci când a iubit atât de intens încât nu ştia dacă este la poarta iadului sau a raiului. Tot ce ştia era că s-a dăruit. Şi s-a dăruit total. Nu mai exista. Practic, respira prin persoana iubită. Lumea era legată de ea. Universul era legat de ea. Îţi aminteşti şi acum clipele când ai privit persoana iubită pentru prima oară. Când credeai că şi ea te iubeşte la fel de mult. Avea ceva în privire. Şi credeai că e iubire. Aşa că te-ai abandonat sentimentelor care te-au cuprins. Ai început să iubeşti cu toată fiinţa. Cu tot ce aveai. Clipă de clipă te gândeai la persoana iubită. Înainte să adormi, îţi imaginai că e cu tine. Când te trezeai, prima figură pe care o vedeai… era el, în plăsmuirea imaginaţei tale. Toate acţiunile şi lucrurile pe care le făceai, le făceai pentru acea persoană. Te gândeai ce ar zice dacă te-ar vedea în acest moment.
Şi mai apoi a sosit momentul dureros. Te-ai mai uitat o dată în ochii lui şi ai realizat că de fapt vedeai iadul. Nu raiul. A sosit clipa când ai realizat că ţi-ai dat sufletul şi inima cuiva care nu are aşa ceva. Şi acum tu, ai rămas gol. A sosit clipa să faci febră de iubire, să te doară toate oasele, să nu te poţi ridica din pat şi din moment în moment să vezi imagini cu persoana iubită. Vezi pe stradă un spate cunoscut, alergi după el şi îl întorci cu faţa spre tine. Dezamăgire. Nu e ea sau el. 34634526.unluckysmall
Îţi ia luni să te refaci. Plângi când te aştepţi mai puţin. Totul e amintirea unor clipe mai dureroase ca durerea însăşi. Şi toate astea deoarece ai făcut o pasiune pentru cineva care… ţi-a zdrobit inima. Pasiunea sau, acel cineva. Te-a marcat pe viaţă. De ce? Pentru că nu ai fost persoana care să dăruiască cu jumătăţi de măsură. Te-ai dăruit cu totul. Şi nu ai primit nimic. Oh, ba da. Ai primit înapoi o inimă imprimată,speranţe deşarte şi amintirea unei pasiuni care ţi-a zdrobit inima.

Prima imagine preluată de pe : http://3.bp.blogspot.com/
A doua imagine preluată de pe: http://k41.pbase.com/

Advertisements

Responses

  1. foarte frumos si adevarat, Am incercat pe propria inima cele descrise… Totusi, la sfarsit eu as fi optat spre o incheiere ceva mai optimista. 🙂

  2. frumos…iubirea e si buna si rea, cand nu o ai iti lipseste cand o simti te raneste , iar daca e sincera te face sa renasti…sa fii alta persoana.Nota 10 pentru post.

  3. shit happens…

  4. […] Deci.. idiot sau porc – despre barbati Am fost ultimele 2 zile la un seminar despre alegerea carierei. Am facut acolo un test de personalitate care a reconfirmat a multa oara ceea ce deja stiam despre mine – niciodata nu las logicul sa cedeaze in favoarea sentimentului. A fost o mica diferenta de opinie intre mine si trainer. El sustine faptul ca ne nastem potriviti pentru o cariera anume, iar eu faptul ca ne formam in copilarie si ceea ce ne place sau ceea la ce suntem buni ereprezinta efectul influentelor exterioare.  Despre efectele trecutului am vorbit si in articolul precedent, tot despre asta vreau sa vorbesc si in articolul asta, mai ales sa fiu in tema si cu articolul scrise de alina. […]

  5. […] comentariu Mergi la comentarii. * Alexander – Dac-ar fi sa te ucid… * Alina Ilioi – Pasiuni care zdrobesc inima * Andreionut – Racit * AndreiM – Am nevoie de * GrimCris – Asa am inceput eu * Ceostoy […]

  6. […] si pasiuni care zdrobesc inima […]

  7. frumos scrii.
    inima uneori este cu adevarat greu de controlat si iti poate dicta sa faci ceva dar cel mai important este sa fii optimista

  8. e foarte dureros sa realizezi la sfarsit ca nu ai primit nici un sfert din ceea ce ai daruit.

  9. mie imi place finalul, e sincer si realist. (desi mor dupa optimism 😀 )
    randuri foarte vii, mi-e usor sa-mi imaginez fiecare scena/sentiment.

  10. Un articol superb de la primele cuvinte si incheiat maiestuos. Cu parere de rau doar pentru un fapt, pentru a scrie atat de frumos si de profund trebuie sa fi trecut prin asta, imi pare rau, capul sus, “va iesi soarele si pe strada ta”, chiar daca acum nu o crezi. Toata stima

    • multumesc Adrian. Da, asa e. Am trecut prin asta. Dar m-am refacut:)

  11. cand eram acasa aveam eu o vorba de pe la batrani si cred ca valabila inca cica:” rau cu rau,dar mai rau fara rau” daca te indragostesti trebe sa te astepti sa si suferi!

  12. O asemenea iubire?nu mersi mai bine raman neiubita 😀


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: