Posted by: capshunik | January 10, 2010

Mulţi, dar puţini

Ciudat, chiar foarte ciudat cum în ultimul timp apare tot mai multă lume şi noi ne simţim tot mai singuri. Cum suntem înconjuraţi permanent de oameni şi noi simţim că doar puţini sunt cu adevărat alături de noi. Peste tot pe unde mergi sunt oameni, oameni şi iar oameni. Şi tu, totuşi nu te simţi iubit, nu te simţi apreciat şi nu te simţi aproape de nimeni. În toată această masă de oameni să nu fie nimeni care să fie TOTUL pentru tine?
Sunt mulţi. Americani, europeni, asiatici, africani…sunt enorm de mulţi! Bunici, mame, copii, verişori, taţi. Mulţi, foarte mulţi. Dar oare asta să aiba importanţă? Că sunt mulţi dar… puţini contează cu adevărat?


Responses

  1. “Lume multă, oameni puţini.”

    Oameni sunt doar cei care poartă în ei o frică de Dumnezeu şi-o dragoste moştenită de-Acolo. Restul sunt neoameni. Humanoizi.

    Şi-apoi… nu prea ne mai ajunge nouă timpul să cunoaştem oameni… sau să fim. E o lume modernă lumea asta multă.

  2. emy, ar trebui uneori sa ne facem timp sa cunoastem oameni… am devenit atat de reci si indifernti, uneori fata de cei din familia noastra…suntem egoisti si plini de invidie…. si muncim la asta tot mai mult, in fiecare zi, de parca asta ar fi scopul nostru pe pamint
    stim sa mintim frumos, sa zambim sarcastic, de parca de asta ar avea nevoie semenul nostru, cel de langa noi…. alergam sa prindem cat mai multe masti colorate, ne batem, ne calcam in picioare, chiar demnitatea noastra ne-opierdem pe drum… pentru niste masti….
    realitatea este ca suntem singuri rau de tot… pentru de cele mai multe ori noi o cerem…si muncim mult si la asta…. spunem atat de multe, incat ajungem sa fiolosim…comunicarea surzilor…
    si ne batem in piept ca suntem crestini… o natiune de crestini…. dar nu recunoastem ca suntem saraci, goi, flaminzi, orbi, singuri….

  3. @mimi: Zici tu bine despre rău. Zici frumos şi trist.
    Da, alergăm târâş crezând că suntem cei mai rapizi. Dorim să prindem şi să mângâiem coşmaruri considerându-le vise şi iubindu-le. Confundăm scopul cu mijlocul şi cauza cu efectul.

    De ce? Uneori diferenţa între hărnicie şi lenevie, între valoare şi surogat este atât de mică pentru noi!
    Pierdem timp cu lucruri urgente în defavoarea celor importante. Ăsta-i baiul.

    E urgent să-mi termin proiectul la care lucrez, dar e important să ofer timpul meu celor dragi. Până nu mă voi dedica în primul rând lucrurilor importante, voi fi printre cei mulţi, dar nu voi conta. Şi, evident, nici alţii nu vor conta pentru mine.

  4. da, si tu ai dreptate… maaaare dreptate….
    schimbarea porneste de la mine, daca eu consider ca este bine sa imi schimb atitudinea din negativa in una pozitiva, sa imi schimb urgentul in lucruri esentiale- si muncesc in fiecare zi putin cae putin, chiar daca voi fi asemanata cu imparatul nebun din imparatie care nu bause apa infecta, si de fpat oamenii cetatii erau nebuni- atunci cu siguranta voie reusi….oricum stiu ca voi fi tratata ca diferita, ciudata, sau voi fi intampinata cu fraze de genu…: da dar sti.. ca acum nu mai sunt vremurile care erau inainte; sau: sti, am atatea pe cap, nici nu mai stiu cum s ale fac..cand sa mai fac vizite…
    bineinteles cu ajutorul lui Dumnezeu, cu credinta in El- nu cu credulitate, sau cu un anumit efect placebo…
    puterea Cuvantului Christic este mare si puternic si eu in asta cred

    IN VIATA UNUI CREDINCIOS NU EXISTA/ NU AR TREBUI SA EXISTE LUCRURI BANALE, CI VITALE SPIRITUALE

    sa ne reauzim si data viitoare .. numai de bine


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: