Posted by: capshunik | January 12, 2010

Oameni minusculi

Vântul îi adia prin părul lung şi bogat. Roşie la faţă, urca muntele cu elan. Zăpada era între solid şi lichid. Norii de pe cer erau de un albastru deschis. Pe alocuri, se vedeau copacii goi şi străpunşi de frigul iernii. Ea continua să urce mai sus, tot mai sus… Ajunsă în vârf, îşi trase răsuflarea şi privi în jur. Se vedea tot oraşul de acolo. Oameni minuscului continuau să joace jocul societăţii. Casele arătau ca nişte machete de aici. Ea îşi puse mâinile pâlnie la gură şi strigă cât o ţinu plămânii: ”Sunt fericită!!”. Ecoul îi purtă afirmaţia în locurile cele mai ascunse: ”FERICITĂ! TĂ!” De jos, oamenii minusculi îşi continuau viaţa în aceeaşi monotonie totală. Sus, o fiinţă a realizat ce e cu adevărat important!


Responses

  1. as dori sa te intreb ceva: pentru tine ce este acel ceva cu adevart important? sa nu te superi…nu este neaparat sa imi raspunzi mie… ci e mai mult pentru tine insati… stiu ca poti sa cobori prfund in mintea ta si sa vezi si sa relizezi… care este acel lucru… eu stiu ca poti


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: