Posted by: capshunik | January 14, 2010

Durerea unui trup îngheţat

Fiori reci îi cuprinseră trupul îngheţat.
Simţea ceva. Până şi numele şi l-a uitat.
Privea în depărtare. Buzele îi erau reci şi albăstrui,
Faţa palidă.Ochii umezi şi căprui.

Corpul îi tremura ca în convalescenţă.
Hainele stăteau pe jos. Uitară de decenţă.
Îşi trecu mâna prin păr. Smocuri din el rămaseră printre degete.
Şi odată cu ele, mii şi mii de regrete.

Oh, dacă ar fi ştiut tânăra fiinţă
Că viaţa-i va aduce durere şi căinţă!
Poate că acum…ar fi înfruntat diferit
Finalul de viaţă. Sau… cât mai are de trăit.

În cameră domneşte tăcerea.
Se simte suferinţa. Se simte durerea.
Într-un scaun de lemn stă un corp rece.
S-a terminat. Un suflet din această lume trece.


Responses

  1. e interesant…. mie cel putin imi place… si e un cadou din partea mea pt tine… sper sa iti placa

    • e foarte frumoasa melodia. Multumesc mimi;)

      • ma bucur ca ti-a placut…. si ca sa sti cine ti-a facut dedicatia… eu mirela skip de radauti… te puup alinutza

  2. “În cameră domneşte tăcerea.
    Se simte suferinţa. Se simte durerea.
    Într-un scaun de lemn stă un corp rece.
    S-a terminat. Un suflet din această lume trece.”

    Acesta este finalul indiferent de funcţiile deţinute sau averile acumulate.
    A fost o surpriză foarte plăcută să găsesc comentariul pe viitorul blog a cărei adresă nu este încă popularizată.

    Puici geaninoşi peste normă.

  3. Pupici*, scuze


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: