Posted by: capshunik | February 5, 2010

Cu ce suntem noi mai buni?

Nu ştiu voi, dar eu când mă gândesc la orfani, mi se rupe inima. Cât de greu poate fi să nu ai părinţi iubitori în jurul tău! Cât de greu poate fi ca de mic să fii trimis dintr-o parte în alta, la familii diferite, sau să stai într-un cămin şi să ştii că nimănui nu-i pasă de tine. Nici măcar statului.

Cât de greu poate fi să nu ai cui să-i spui: ”mamă”, ”tată”! Să nu ai pe cine să îmbrătişezi… şi cine să îţi şteargă lacrimile.  Să fii copil şi să trebuiască să-ţi faci griji pentru ziua de mâine. Să fii bătut, violat şi maltratat doar pentru că nu are cine să te apere. Cine să te protejeze. Să fii singur pe lume. Singur, singurel. Să nu ai de cine să te sprijini. Şi… cu ce suntem noi mai buni, cei care avem părinţi, faţă de ei? Avem două mâini, două picioare şi doi ochi. Suntem oameni. Aşa cum şi ei…sunt.

imagine preluată de pe:  http://www.expressibian.com


Responses

  1. Nu ştim să apreciem la justa valoare viaţa cu bune şi rele, să nu mai punem preţ doar pe lucrurile materiale.

    Ar trebui să ne punem câteva minunte în locul acestor copii, doar câteva minute…

  2. si cand ma gandesc ca sunt atatia “orfani” cu parinti in strainatate… din pacate traim intr-o societate indiferenta, poate chiar prea indiferenta…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: