Posted by: capshunik | February 16, 2010

La vânătoare de…oameni

Îmi ciulesc urechile. Am auzit un zgomot. În spatele meu se aude o creangă călcată. Întorc capul brusc, dar nu vad pe nimeni. Îmi văd liniştit de drum. Nu apuc să fac un pas, că pe lângă mine vâjâi ceva ca de oţel. Se aud paşi. Văd cu coada ochiului cum omul îşi încarcă ţeava aceea lungă. Pe lângă mine mai vâjâi ceva. M-a atins puţin. E aşa de rece! Încep să alerg cât pot de tare. Dar omul se ţine după mine. Ce-ar fi să alerg în zig-zag? Poate aşa…îl derutez. Deja mă dor plămânii, inima îmi bate nebuneşte. De ce vrea omul să mă omoare? Pe lângă mine mai zbură un glonţ. Sunt vânat! Dumnezeule! Alerg şi mai tare. Haide, hai că poţi! Mă încurajez singur. Mă simt tot mai istovit…
Dar, stai! Din spatele meu nu se mai aude nimic. Mă opresc precut şi privesc. Nu e nimeni. Răsuflu uşurat. A dispărut omul! Deodată, simt ceva rece pătrunzându-mi în corp. Mă slăbesc puterile. Cu ochii înceţoşaţi privesc spre omul care vine fericit spre mine. Aud un victorios: ”E mort! Al meu !” Închid ochii. S-a terminat. Oare aşa se vânează oamenii între ei? Din păcate…da.

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com


Responses

  1. incearca la paintball shi o sa vezi cum e

  2. am putea face link exchange?

    • da. Da-mi detalii:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: