Posted by: capshunik | April 18, 2010

Bine ai venit acasă, iubitule!

– Şi când l-am văzut picioarele mi s-au tăiat, respiraţia mi s-a oprit şi inima a început să-mi bată ca nebună. Strigam în gândul meu: ”opreşte-te, opreşte-te!”. Dar nimeni nu mă asculta. Corpul era ca fără de control, mii de celule şi de atomi alergau prin corpul meu cu viteză infinită. Ochii s-au oprit asupra imaginei din faţa mea, gura mi s-a uscat şi mâinile îmi erau ude. Iar eu, eu eram pierdută. Nu puteam decât să stau aşa în picioare cum eram, să privesc cu gura căscată spre el şi să tremur tot mai tare. Când am realizat că dacă nu încep să respir din nou, voi putea rămâne pe veci aşa, am luat cu nesaţ o gură de aer, imediat înecându-mă cu mult prea multa porţie cu care m-am servit singură. Dacă aş fi crezut în magie, aş fi fost convinsă că era una, acolo! Dar aşa, m-am mulţumit să încerc să mă autocontrolez şi să-mi revin în simţiri. A fost ca şi… un meteorit uriaş care cade asupra mea: fierbinte, greu, înăbuşitor şi neaşteptat. În fond, tot timpul mi-am imaginat dragostea aşa. Dar nu ştiam că e atât de covârşitor sentimentul atunci cînd va veni.
-Şi el? El ce-a spus?
– El s-a mulţumit să mă privească în ochi. Nu a spus nimic. Pur şi simplu privea adânc, făcându-mă să mă simt stânjenită. Stătea în faţa mea, în toată splendoarea lui şi pur şi simplu nu spunea nimic. Şi totuşi acea privire a fost mai mult ca o mie de cuvinte.
-Şi ce vei face pe viitor? Cum va continua?
-Voi lăsa dragostea să crească aşa ca un vlăstar pe care-l plantezi. Am să îl ud, am să-i pun îngrăşământ la rădăcini şi an de an am să-l curăţ. Şi apoi, va veni vremea când voi culege roadele. Ce dulci vor fi ele!
-Numele! Spune-mi care-i era numele!!
-Numele? Nu-l ştiu. Mi-a ajuns să aflu că există. Cine e? Nu ştiu. Unde stă? Probabil cutreieră lumea. Nu ştiu. Tot ce ştiu este că a fost persoana pe care o aşteptam de o viaţă.
-Ddddar… cum vei da de el???? CUM?? Cum ai putut să-l întâlneşti şi să-l laşi să plece aşa pur şi simplu??
-Linişteşte-te suflete! Toate la vremea lor potrivită. Important e că am aflat că există. În esenţă, dacă suntem sortiţi unul celuilalt, mă va căuta şi la margine de pământ! Ştii de ce? Pentru că aşa o clipă nu se uită niciodată. Nu va avea linişte până când nu va şti că eu îi aparţin totalmente lui, că mă va avea alături pentru veşnicie. Dacă mă va dori cu adevărat, va străbate mări şi ţări numai pentru a mă mai privi o dată. Şi atunci când îl voi vedea îndreptându-se spre mine cu braţul plin de flori şi cu zâmbetul pe faţă, voi sări în braţele lui, mă voi agăţa de gâtul lui şi îmi voi îndrepta gura spre urechea lui. Atunci, am să-i şoptesc suav:”Bine ai venit acasă, iubitule!”.
-Bine, dar… nici măcar nu-l cunoşti!!!!???
-Când două suflete se caută în mulţimea plină de o iubire comercială… îmi va fi mai mult decât îndeajuns. Eu îl cunosc deja pe el, nu e nimic efemer, e omul pe care l-am aşteptat toată viaţa! E omul care, dintr-o privire mi-a dat de înţeles că sunt a lui, pe vecie, indiferent de context, consecinţe şi piedici. E omul care, dintr-o privire… şi-a pus pecetea peste inima mea!

imagine preluata de pe: http://www.deviantart.com

Advertisements

Responses

  1. […] This post was mentioned on Twitter by alina ilioi. alina ilioi said: Bine ai venit acasa, iubitule! https://capshunik.wordpress.com/2010/04/18/bine-ai-venit-acasa-iubitule/ […]

  2. foarte frumos..:x
    dragostea adevarata asteapta!
    toate la vremea potrivita…

  3. 8->8-> m.ai lasat fara replica 8-> de cate ori imi visez iubita cu capul pe piept si eu strangand-o cu putere in brate, incarcat de emotie, cu inima de nestavilit, lacrimi – rauri de lacrimi de fericire… e nah mi.am spus si eu una din dorintze :P:D. Superb articol… pentru noi astia romanticii, condamnati de multe ori la dezamagire… Va curge apa si pe la morile noastre…

  4. 8->8->8->

  5. super articolul 😀

    ceva, asemanator, am patit odata… Era o fata, pe care o cunosteam de cata vreme…si-mi placea mult! a venit si ea intr-o seara la o petrecere la care nu credeam ca vine. Eu, cu paharul in mana, cu baietii la vorba… cand am vazut-o, in acel moment am ramas ca o statuie, picioarele nu le mai simteam deloc, gura mi-a secat instant! Inima…facea ca o mitraliera! paharul din mana imi tremura… si un fior mi s-a urcat de la stomac pana peste cap de parca m-am scufundat. Timpul s-a oprit, spatiul a fost total altul… Privirea mi-era doar asupra ei… daca si ea m-ar fi privit in acele momente, cred ca lesinam 🙂
    cat a mai durat petrecerea, nu am reusit sa vorbesc cu ea… la fiecare pas spre ea, tremuram tot mai tare… pe masura ce ma apropiam de ea, in mine tot mai tare se intensifica “seismul”.
    A fost o senzatie … neobisnuita, pe care n-am mai simtit-o pana atunci si de atunci… o senzatie pe care nicidecum nu mi-o pot explica…

    • wow…citeste articolul meu “Simfonia iubirii”. Ai sa descoperi ceva:)

  6. Incredibil! 😀 🙂
    Parca vorbesti de aceeasi petrecere 😀 si parca m-am regasit acolo…
    eu, atunci cand m-am “trezit” la realitate si m-am retras in colt a fost de fapt la sfarsitul petrecerii…
    ce s-a intamplat mai departe la “petrecerea” din articol mi s-a intamplat si mie, dar pe o durata mai lunga…de zile, saptamani, luni… Pe acea perioada… nu numai cuvintele ei, mai ales ochii ei (tot albastrii 🙂 ) imi spuneau ca nu se poate indragosti…
    …iar “esarfa” ei a ramas in mine, in cateva colturi din gandurile mele…

  7. Foarte frumos.. Cred ca multi dintre noi care au parte de acest sentiment, sunt cu adevarat norocosi. Candva mi se parea imposibil ca o singura privire poate spune 1000 de cuvinte, iar de curand am realizat ca dintr-o singura privire aruncata unul altuia intr-un anume fel da nastere unor sentimente foarte puternice, ce nu pot fii stapanite, caci totul se petrece in sufletul nostru, si parca plutim, parca senzatia “fluturilor in stomac” este atat de puternica, incat ..sa ne simtim penibil? Eu m-am indragostit de el in momentul cand privirile noastre s-au intalnit, si am simtit cat de puternic ma fixa si zambea..si, daca nu as fi stat intinsa pe pat la acel moment, cu siguranta genunchii nu m-ar mai fi ascultat si as fi cazut. Imi doream sa-i sarut buzele si ochii ..imi doream ca timpul sa fie doar al nostru.
    Iubirea… niciodata nu este imposibila, in ciuda statutului social, varstei sau a altor factori ce-i stau impotriva. Ea vine, pur si simplu…iar noi iubim.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: