Posted by: capshunik | May 1, 2010

Filă de jurnal

Ai venit la mine atunci când eram fericită şi îmi mergea bine. M-ai privit cu dragoste şi Te-ai apropiat cu emoţie de mine. Mi-ai spus că mă iubeşti. Eu, Te-am privit cu dispreţ şi Te-am respins. Nu Te vroiam în viaţa mea. Eram fericită, aveam prieteni şi totul era perfect aşa cum era. Fără Tine în ea. Tu, ai plecat capul în jos, Ţi-au curs lacrimi din ochi şi Te-ai îndepărtat uşor.
Anii treceau şi Tu nu încetai să-mi reaminteşti cât de mult mă iubeşti. Eu nu încetam să te ignor şi să Te dispreţuiesc. Ba chiar, într-o zi o maşină era să mă calce. Tu ai sărit şi M-ai salvat luându-mă în braţe. Eu Te-am împins brutal şi m-am depărtat fără ca măcar să-Ţi mulţumesc şi să-Ţi văd rănile sângerânde. Tu ai rămas în urmă, speriat pentru viaţa mea, cu inima zdrobită în mii de bucăţele şi cu privirea înlăcrimată.
De multe ori Te-am lovit,Te-am dispreţuit şi am râs de Tine cu prietenii mei. Tu…tăceai, priveai şi plângeai cu lacrimi de sânge.
Până într-o zi…prietenii mei m-au părăsit, viaţa mea era năruită şi eram singură şi părăsită. Decepţionată. Murdară. Dar Tu, ai apărut la uşa mea. Aveai obrajii plini de lacrimi şi nu ai spus nimic. Doar M-ai luat în braţe şi Mi-ai luat durerea. Îmi ştergeai lacrimile din ochii mei secătuiţi, deşi pe ale Tale le lăsai libere să curgă. Ai pus mâna pe inima mea şi ai întregit-o. Mi-ai şoptit la ureche: ”Eu te iubesc cu o iubire veşnică.” Acolo unde lumea m-a lovit, Tu m-ai mângâiat. Ceea ce lumea a urât, Tu ai iubit. Deşi eu Te-am respins, Te-am făcut să suferi şi Te-am acceptat doar atunci când am rămas singură, Tu m-ai privit ca pe cea mai de preţ comoară şi ca pe cea mai frumoasă dintre pământeni şi chiar dintre îngeri. Te uiţi la mine cu o privire plină de dragoste şi ai uitat că Te-am respins în cel mai brutal mod cu putinţă.
Cum nu Te-aş putea iubi, cum nu Te-aş putea adora, când Tu… nu ai încetat să mă iubeşti chiar şi atunci când nu meritam deloc?

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com


Responses

  1. …chiar emotionant!🙂
    [si apropo… Alina, intreg blogul merita felicitari!🙂 ]

    Ceea ce ai scris in jurnal… poate fi, de fapt, jurnalul orcaruia dinte noi.
    Cand ne merge bine, totul este perfect, totul este senin… adevarul este ca-L uitam de tot pe Dumnezeu, fara ca macar sa-I multumim pentru ce ne-a oferit… si continuam sa ne vedem de lumea noastra roz…
    Si cum in viata uneori mai dam de greu, de durere, spaima, sau tristete… abia atunci ne amintim de EL…
    EL ne poate oferi si prieteni adevarati, dar poate sa-i si inlature de langa noi.
    Insa, pe langa toate, ne-a daruit fiecaruia ceva nepretuit: iubirea vesnica!

  2. Da, frumos ce-ai scris. Asa se intampla multora dintre noi. Cand suntem fericiti, Il uitam, cand suntem disperati, Il cautam. El e tot timpul acelasi, capabil sa ofere dragoste si sa ierte mereu.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: