Posted by: capshunik | May 22, 2010

Sufletul ca o frunză…

Mi-e frig. Mi-e frică. Sunt sensibilă. Atât de sensibilă încât cea mai uşoară atingere a ta mă doare. Mă doare când mă priveşti diferit, mă doare dacă îmi vorbeşti pe o voce dură. Mă doare orice distanţă dintre mine şi tine. Pentru că asta sunt eu. Un suflet slab. Un suflet care e obişnuit tot timpul să lupte, dar care tânjeşte atât de mult după dragoste…Şi nu orice fel de dragoste. Ci acea dragoste care nu mă sufocă, dar nici nu mă uită. Acea dragoste care e acolo tot timpul, pentru mine. Ca eu să ştiu, să am siguranţa că atunci când am să cad din nou în genunchi, va veni repede şi mă va ridica. Acea dragoste care să se asemene cu Dumnezeu. E greu ca atunci după ce am primit o dragoste atât de intensă ca a Lui Dumnezeu, să mă mulţumesc acum cu tot felul de gunoaie.
Mi-e dor să-mi sprijin sufletul obosit pe umărul cuiva…să ştiu că acolo e cineva pentru mine gata să lupte. Gata să sfâşie orice posibilitate de a mă răni. Mi-e dor să port o conversaţie serioasă. Să pot să spun tot ce am pe inimă şi apoi să oftez adânc. Nu vreau să fiu criticată. M-am săturat de critică. Ce e mai grav este că….sunt atât de fragilă încât mă tem uneori să nu cedez.
E greu pentru oamenii care tânjesc după tot. E greu pentru cei care trăiesc viaţa cu o pasiune ridicată la extrem. Nu vreau să filozofez.
Sufletul…este ca o frunză. La început e verde, proaspăt. Mai apoi…trece tot mai mult în alt anotimp. Încetul cu încetul…se ofileşte. Vântul o bate şi…ea cade la pământ. Ce se întâmplă după ce cade pe pământ? De ce trebuie să fim aşa de frivoli? De ce trebuie să ne temem atât de tare de necunoscut? De ceea ce ne-ar putea aduce el?

Advertisements

Responses

  1. Ne temen asa tare de necunoscut… pentru ca nu ne cunoastem pe noi… nu ne acceptam limitele… am uitam sa visam mare…

  2. Un suflet sensibil!

  3. frumos citat….ma gandesc daca chiar e asa cu tine? fii puternica si dragostea va veni…

  4. Foarte frumos.Imi place cum si despre ce scrii.:) Felicitari!

  5. Hmm,
    in prima parte cam vad un barbat mai ideal- ca lumaea asta cam duce lipsa de..barbati, ori sunt badarani ori sunt prea metrosexuali..horror.
    insa cred ca sufletul nu ni se vestejeste..ar trebui sa se maturizeze, sa creasca…chiar sa intinereasca.

  6. Alina cata imaginatie ,si cata creativitate
    esti deosebita:*

    • multumesc mult de tot Alexandra

  7. … nici nu prea stiu ce sa spun dar parca degetele mi-o iau inainte. Mi-au atras atentia niste lucruri. Spuneai ca e greu sa tanjesti dupa tot. Am avut ocazia sa traiesc sentimentul, dar am invatat un lucru. Este exact titlul unei carti care urmeaza sa o citesc: Iubirea inseamna renuntarea la frica. In momentul in care m-am straduit sa fac asta, marturisesc ca mi-am aruncat pur si simplu povara de pe suflet. Pur si simplu m-am deschis in fata celei la care tin cel mai mult pe lumea asta. Nu am avut curajul sa o fac niciodata. I-am povestit visele, dorintele, faptul ca o plac si ca stiu ca pot sa ajung la inima ei. Am fost plin de emotie, dar a meritat. S-a deschis pentru prima data. Asta ma face sa o iubesc mai mult. Sunt in stare sa astept pana cand va simti si ea ceea ce simt pentru ea. Merita acest efort din plin. De cand o cunosc m-a trecut prin toate starile. I-am spus asta. Mi-a spus ca are alte prioritati acum. Doreste sa-si construiasca un viitor. Inteleg lucrul acesta si o iubesc pentru asta. Mi-aduc aminte de Iacov care a asteptat 14 ani pana i-a fost data Rahela de sotie. Eu nu o sa mor 3 sau 4 ani si nici dragostea pentru ea nu o sa moara.
    Chiar Il intreb pe Dumnezeu de multe ori cum a putut sa faca iubirea? Ce forta e asa de mare? Ce a pus in fiinta asta de mi-e atat de draga? …. Eh deja o sa ziceti k o iau razna. 😛

  8. Dragă**** , îți pot spune că nu mi-a fost ușor să compun această scrisoare. Îți scriu deoarece tu ești prima mea domnișoară care-i scriu așa de deschis, deschis despre simpatia și plăcerea mea față de tine.Să vreau să-ți spun aceste cuvinte-n față cred că aș crăpa de rușine. Gândindu-mă măcar câteva clipe la tine îmi pierd capul pe altă galaxie.
    Îți sunt profund recunoscător pentru că ai apărut în viața mea atunci când nu mă așteptam cel mai mult. Este foarte frumos din partea ta că mai vorbești cu mine atunci când îmi este mai greu. Uitându-mă uneori la pozele tale simt finețea și plăcerea până în adâncul sufletului. Uneori stau și îmi aduc aminte de clipele frumoase și unice cum îmi luam inima-n dinți și ne plimbam împreună în jurul blocului mereu povestind chestii care nu ne apropiau niciodata. Poate intradevăr, dragostea adevarată nu există pe fața pământului, dar eu voi lupta pentru ea și pentru zâmbetul unic și incomparabil al tău!
    Cu parere de rău distanța dintre noi mi-a creat bătăi de cap și diferite conflicte cu ai mei, deoarece ăsta mi-a fost destinul, să lupt pentru ce iubesc cu adevărat. Zi de zi îmi pun intrebarea- De ce anume tu???…dacă cinstit, nu îți pot răspunde la intrebarea care cuvintele spun prea puține, dar urmărind faptele și intâmplările de dragoste câtorva romantici care s-au remarcat prin cultură și pasiunea față de ceea ce au daruit lumii intregi, realizez că toate creațiile lor au avut mereu de spus ceva concret. Mulți dușmani și întunecați la minte, dar mai bine spus invidioși de lumina fericirii, mereu au negat calitățile pozitive in adresa lor și indepartându-i de lumea reală, ce este foarte tragic….din păcate. Concluzia care mi-am făcut-o mă convinge ca doar datorită durerii sufletești au avut succesul vieții gândindu-se la acea dorită.
    De multe ori am încercat să cer sfatul celor mai mari, ce cred despre cele intâmplate-n inima mea, dar ascultând cele sfătuite am ințeles că durerea personală nu poate fi ințeleasă de nimeni.
    Am călătorit mult pentru ca să înțeleg că trebuie să mă întorc de unde am plecat ca să-mi pot înțelege rostul în viață, iubire, si tot ce ține de tine.
    Iubirea mea față de tine este pură, ca lacrima unei mame ce își iubește unicul copil. Pasiunea mea față de tine mai mult ți-o șopteam de cât ți-o spuneam, ți-o sugeram prin multe sunete, diferite intâlniri, chemări, sms-uri. Admirându-te aș putea vorbi despre ce simt in adresa ta la infinit, inexplicându-ți de unde vin aceste cuvinte. După așa complimente și declarări în adresa ta cred ca nu mai are rostul să încep să-ți destăinui poveștile, aventurile și multe alte intâmplări inexplicabile. Consider că povestea mea de aventură, greutățile și dramele îi intrec paginile lui Ion Creangă. Nu știu dacă vor ajunge la destinație aceste pagini, puținile pagini ce simt eu pentru tine, dar eu voi depune efortul să-ți declar sentimentele calduroase pe parcurs, timpul le v-a arăta pe toate.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: