Posted by: capshunik | May 24, 2010

Interviu cu subconştientul

– Ai simţit vreodată că vrei mai mult?
-Oh, te referi la momentele în care simţi un gol imens în viaţa ta, în inima ta şi simţi cum cu toată fiinţa te cufunzi în acel gol?
– Da, atunci când ştii că trebuie să ai ceva mai mult, dar nu ştii ce.
-Zilnic mă confrunt cu aşa ceva. Nu e ca şi cum aş deţine controlul asupra unui lucru sau asupra vieţii cuiva. Dar uneori mi-aş dori să o fac. Aş dori să am puterea convingerii. Să pot să fac ce vreau din cei de lângă mine. Dar apoi…nu mi-aş mai dori aşa ceva. Nu ar mai fi viaţa normală în care trebuie să lupţi pentru simpatia cuiva. Nu-mi doresc să fiu o marionetă a societăţii dar nici nu doresc să fac pe nimeni sclavul meu. Vreau ca atunci când sunt iubită, să fiu iubită deliberat.
-De ce toată această filozofie? Nu ar fi mai simplu să lăsăm lucrurile aşa cum sunt?
– Da, dar mai apoi te-ai întreba de ce totul e atât de simplu. Şi apoi…ajungem iar la momentul în care aş vrea mai mult. Tot mai mult. Vreau să lupt. Dar…parcă nu ştiu pentru ce. Oamenii au devenit atât de superficiali, de egoişti, de goi.
-Mă întreb… de la ce au apărut legendele cu vampiri? Trebuie să fi pornit de la ceva.
-Hm…să fiu sinceră şi eu m-am întrebat asta. Probabil e mai mult ceva metaforic. Setea lor de a bea sângele celui de lângă tine, oameni cărora nu le bate inima şi nu au suflet dar totuşi trăiesc, obişnuinţa de a domina totul… De la noi înşine a pornit această legendă. Mulţi suntem aşa. Numai că metaforic. De câte ori nu ne-am dorit să omorâm pe cineva, caţi oameni nu mai au o inimă şi nici măcar suflet, câtor oameni nu le place să se joace?
– De ce sau de cine ţi-e cel mai frică?
-Mi-e frică de oamenii liniştiţi. Nu-i pot suporta. De la un om care-şi arată răutatea, care-şi arată slăbiciunile şi ura sau iubirea ce o poartă…ştiu ce să mă aştept de la el. Dar de la un om calm, tăcut, liniştit….e ca un lac adânc. În el te îneci cel mai uşor. Ştiu asta. Am experimentat asta. Acesta e motivul pentru care mă înconjor cu oameni plini de energie, cu oameni care au ceva să povestească. De asta pur şi simplu nu pot să stau lângă un om timid, să zicem. Are ceva, ascunde ceva. Ce? O răutate inexplicabilă pe care nu o pot exprima în cuvinte şi lasă tăcerea să vorbească pentru ei.

Advertisements

Responses

  1. alina : )

  2. Exista o zicala:”Vorba omoara cu miile,iar tacerea cu zecile de mii”. 🙂 important e sa stii cand sa fii virgula dintre cuvant si tacere.

  3. ti-am salvat poza in calculator pt. ca mi-a placut foarte mult cand am vazut-o.

    • Nu era nevoie. Sterge-o!

  4. Pana acum citeam blogurile tale si le apreciam intru totul. Dar la acest blog, am citit ceva, care mi-a umbrit impresia frumoasa pe care o aveam… Nu doresc sa te supar ( sunt genul de persoana care nici macar nu suporta sa stie ca cineva e suparat din cauza ei ), ci doresc sa-ti zic doar atat: cred ca din lipsa de cunoastere mai profunda a temperamentelor si implicit caracterelor oamenilor, ai gresit facand acele afirmatii despre oamenii tacuti, linistiti si calmi. Aceasta tine de temperament, si daca ai cunoaste in profunzime o persoana cu temperament melancolic, iti zic ca ti-ai schimba total parerea. Oamenii sunt diferiti, exista patru tipuri de temperament si nu inseamna ca daca o persoana e colerica, e mai buna decat cealalta… asta pana ajungi sa-i cunosti ceea ce sunt ei in realitate, ca fiecare are trasaturi pozitive si negative… Sunt tipul melancolic, si te asigur ca ma cunosc destul de bine pe mine insumi, ca sa pot spune aceste lucruri… si bineinteles cei colerici sunt la polul opus fata de mine….si mai ales sangvinicii ( contrastele nu se atrag ) si ceea ce stiu foarte clar, e ca SINGURA MEA PRIETENA ADEVARATA – intr-o lume plina de prieteni falsi, ARE TEMPERAMENT MELANCOLIC ( TACUTA, LINISTITA, CALMA )…
    Toate cele bune, si mult succes in continuare!

    • Cornelia, imi pare rau daca e asa. Scuzele mele. Dar eu pe toti oamenii pe care i-am cunoscut, toti oamenii tacuti si linistiti, mi-au luat cate putin din inima. Si prietena mea cea mai buna avea temperamentul melancolic si mi-a distrus inima atunci. A fost o persoana care pur si simplu m-a lasat fara nimic. Poate sunt putin subiectiva sau am gresit ca am generalizat, dar…pana la proba contrarie tot am sa raman la aceasta concluzie:)
      Sper sa ma insel.
      Sa fii iubita!:)

  5. Da… poate in viitor, te vei convinge ca sunt si exceptii in lumea noastra, oameni deosebiti pe care nu poti sa-i pui niciodata la un loc cu ceilalti… Si fosta ta prietena, cu certitudine iti zic ca nu a avut temperamentul melancolic pur… probabil acesta a predominat in fiinta ei ( pentru ca de obicei un om are si trasaturi din celelalte temperamente – bineinteles unul predomina, asa cum spuneam, acesta fiindu-i temperamentul ), pentru ca oamenii pur melancolici sunt foarte, foarte rari ( asa spune psihologia ), si daca ii intalnesti te convingi ca is ca niste ingeri intr-o lume compromisa, pentru ca acestia sunt cei mai loiali prietenilor, nu-i dezamagesc niciodata, sunt singurii prieteni adevarati, care pot exista. Si nu numai, sunt cei care tind tot timpul spre sublim, spre desavarsire… desi cam greu de crezut, totusi e adevarat… Oricum eu iti doresc sa intalnesti in viitor o persoana asemenea, si sa te convingi ca mai exista puritate, si ca cineva poate sa fie alaturi de tine in orice moment.
    Fii binecuvantata!

  6. In articol, nu-mi place ca ai catalogat persoanele linistite, timide ca fiind persoane care ascund in adancuri ceva rau…
    Cand ai “experimentat” cu persoane linistite, imi pare rau ca s-au nimerit a fi persoane rele si ca ti-au rupt o bucata din inima… Toate astea ti-au lasat o impresie nu prea buna (si gresita) despre persoanele cu asemenea temperament…
    Omul este ca un lac… il vezi la suprafata, iti faci prima impresie si poate-ti place, poate nu. Dar nu stii cum este in adancuri… si daca te scufunzi, nu stii ce vei gasi acolo… otrava sau apa pura?
    persoanele mai linistite sunt mai adanci, si in ele trebuie sa te scufunzi mai mult… de asta ti-e teama…

    Si eu fac parte din categoria persoanelor linistite, mai timide… dar nu-mi convine sa fiu catalogat ca “O rautate inexplicabila … … si lasa tacerea sa vorbeasca pentru ei”.
    Am inatalnit si eu cateva persoane, deloc timide, pline de energie, deschise, colerice, care vorbesc oricat de mult, despre orice… si ne-am inteles bine…
    dar am intalnit si multe alte prsoane cu acelasi temperament, la fel de energici, dar in interiorul carora se afla numai otrava, la care minciuna si rautatea le sta in caracter…

    In nici un caz nu-ti doresc sa mai intalnesti persoane rele, sau sa re-experimentezi cu persoane rele!
    Dar iti doresc sa intalnesti pe cineva bun la suflet, care sa fie mai linistit, mai timid… pe care sa-l accepti in cercul tau de prieteni (sau cine stie, mai mult de atat 😛 ), si sa descoperi in adancuri “apa pura”!
    iar asa, tu sa-ti poti schimba pararea despre persoanele mai linistite… 🙂

  7. Pe mine m-ai nimerit…de multe ori in tacerea mea imi imaginez situatii infricosatoare cu cei de langa mine.Cateodata imi vine sa-i torturez pe toti din jurul meu.

    • 🙂 Bine ca recunosti Alex

  8. Am nimerit absolut din greseala pe blogul asta.
    Pe scurt: imi pari foarte …reala. ( n’am spus realista..real ar trebui sa fie ceva mai mult)

    • Înseamnă că e o greşeală frumoasă. Sper eu:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: