Posted by: capshunik | June 16, 2010

De ce trebuie să întrebi tot timpul ”De ce”?

De ce eu? De ce tocmai mie mi s-a întâmplat? De ce doar eu am parte de aşa o soartă? De ce nu altuia? De ce tocmai acum? Sunt persoana cea mai încercată din lume… numai mie mi se întâmplă toate astea.
Spune-ţi des astfel de cuvinte nu? Şi le şi auziţi şi mai des, sunt sigură. Suntem atât de convinşi că noi suntem cei mai suferinzi şi mai prigoniţi oameni de pe pământ încât nu mai avem timp să ne uităm în jur. Te plângi de casa în care locuieşti? Uită-te la cel care nu are una. Te plângi de pantofii vechi pe care îi ai? Uită-te la cel de lângă tine, care nu are picioare. Te plângi de şeful şi de serviciul pe care-l ai? Tu ştii câţi oameni nu au un loc de muncă? Te plângi că nu-ţi place mâncarea care ţi s-a gătit astăzi? Oare ce ar spune cel care nu are ce mânca astăzi, de ea?
Te plângi că nu-ţi place faţa ta, fundul tău, mâinile tale, tenul tău… ei bine, uită-te la cel căruia i s-a distrus faţa într-un accident, i-a fost arsă pielea. Uită-te la cel care nu are mâini. Te plângi că te trădează prietenii? Mulţumeşte-i Domnului că ai avut aşa ceva. Unii ar da orice pentru o vorbă bună. Nu-ţi place maşina pe care o ai, părinţii pe care-i ai, copii pe care ţi i-ai educat singur sau oraşul în care trăieşti? Priveşte atent în jur. Nu totul e despre tine. Sunt alţii mult mai nenorociţi ca tine. Şi dacă nu ar fi… fii fericit că încă poţi respira. Că încă poţi îndrepta lucrurile. Dă-i haina ta jerpelită pe care nu o mai suporţi, unui om de pe stradă. O va privi ca pe cea mai frumoasă haină din lume! Dă-i colţul tău de pâine pe care nu-l mai poţi mânca pentru că nu e îndeajuns de moale, unui copil flămând. Îţi va mulţumi cu lacrimi în ochi. Dar dragul meu…niciodată să nu-i dai pantofii care nu-ţi mai plac unui om care nu are picioare. Mai degrabă…dă-i sprijinul tău. Suportul tău….

imagine preluată de pe: http://dtz91.files.wordpress.com/


Responses

  1. Tocmai d-aia nu ma intreb niciodata de ce eu?De ce mie?De ce-urile mele sunt diferite,sunt amuzante,am invatat de mult in viata,ca sunt altii mult mai napastuiti decat mine si stiu ca mi se da atat cat pot duce.Viata nu-i nici roz,nici fri,e rogvaiv,asa cred eu.

  2. Ciao la toti!! Daco nu iubim lucrurile peritoare deci cele de jos!! atunci cu siguranta nu vom cadea in aceasta capcana ieftina … Isus nu sa plins de nimic niciodata pt. el totul lua cu multumire…. fiti multumitori cu ce aveti scrie in cuvint….nefericirea este sintomul de conflictul interior intre bine si rau care locuieste in noi… depinde cui ii dam dreptate ..satana nu era multumit cu ce i sa dat dorea mai mult, chiar tronul lui Dumnezeu… si ce sa intimplat cu el????? stim bine toti!!! dorintele noastre sa fie dorintele Domnului nostru, si atunci totul va fi OK!!!!

  3. Sau mai bine zis: De ce trebuie sa cartesti mereu? Cine te crezi, buricul pamantului?…

    Daca privesti la Dumnezeu vei vedea ca El are grija de toate si nu-ti lipseste nimic ca sa fii fericit. Spune: Multumesc.

  4. Foarte bun articolul ,foarte ,foarte bun ! Chiar si eu ma regasesc prin multe de ce-uri de aici ,cu toate ca mi s-au mai zis chestiile astea🙂 Totusi sunt multumita cu ce am,chiar si cu ce n-am si Ii multumesc😀 Bravo ,Alina >:D<

  5. Mda. De cate ori se face aceasta comparatie in predici? Dar mai ales de cate ori punema in practica asta? Am putea macar atunci cnad postim sa facem milostenii (asa cum sunt ele numite), si sa incepem sa ne uitam la cei ce au “cruci” mai grele decat ale noastre

  6. Frumos🙂 Din nou un articol bun. Felicitări.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: