Posted by: capshunik | August 16, 2010

Romantismul-pe cale de dispariţie?

În trecut, prin anii 60-90 era foarte apreciat. Nu se intra în discuţie să fii brutal cu o doamnă sau să îi faci propuneri indecente unui domn. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. Florile au devenit tot mai rare, la fel ca şi romantismul.
Nimeni nu mai caută să impresioneze pe nimeni pentru că trăim deja într-o lume crudă în care ai fi fericit dacă cineva ţi-ar ceda locul într-un autobuz. În zilele noastre, numim romantism cedarea locului din metrou. Femeile nu mai caută să impresioneze bărbaţii cu surprize plăcute, cu mese surpriză pregătite acasă, cu ţinute impecabile. O femeie, odată ce s-a căsătorit, mai rar să se aranjeze prin casă pentru soţul ei. De ce? Dacă îl ai deja în colivie înseamnă că nu mai trebuie să-l hrăneşti?
Bărbaţii nu îşi mai surprind iubitele cu locuri secrete, şoapte la ureche, flori aduse fără nici o ocazie, chiar o uşă deschisă sau un scaun tras. Nimeni nu mai compune melodii pentru iubita sau iubitul ci le compun pentru comercializare. Nimeni nu mai cumpără o stea şi o denumeşte după numele iubitei. Nimeni nu se mai oboseşte să umple o cameră cu petale de trandafiri şi cu lumânări. Ei nu mai caută să fie plăcuţi prin limbaj, comportament şi vestimentaţie.
Aşa de jos am ajuns? Ne mulţumim doar cu fărâmiturile care mai cad de la masa deceniilor trecute şi aproape că am uitat ce înseamnă unele cuvinte. Pentru tinerii de azi a fi romantic înseamnă a ţine fata în maşină pe toată perioada întâlnirii şi a face glume proaste. A fi romantic înseamnă a vorbi urât şi grosolan pentru o fată sau a te arunca direct în braţele oricui ar veni şi a te ”preda” total.
Puţine gesturi pline de romantism mai observăm. Îmi dau lacrimile când privesc cum ne mulţumim cu toată această iluzie de iubire şi cum nu ştim să îi arătăm persoanei de lângă noi cât de mult o iubim şi cât de mult înseamnă pentru noi. Pot părea dramatică dar…romantismul, din păcate…este pe cale de dispariţie.

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com


Responses

  1. […] Romantismul-pe cale de dispariţie? Mon Aug 16, 2010 23:30 pm În trecut, prin anii 60-90 era foarte apreciat. Nu se intra în discuţie să fii brutal cu o doamnă sau să îi faci propuneri indecente unui domn. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. Florile au devenit tot mai rare, la fel ca şi romantismul. Nimeni nu mai caută să impresioneze pe nimeni pentru că trăim deja […] […]

  2. Total de acord cu tine. Zilele astea chiar ma gandeam ce mult mi-as fi dorit sa nu fi disparut buna crestere, modestia si romantismul care era pe vremuri..
    Chiar ca ce este bun si de calitate e pe cale de disparitie..

  3. o tema usor prea pretentioasa pentru una care-si spune “capshunik”; gen

    • E o observatie prea mare pentru cineva care foloseste expresia ”gen”🙂

  4. descoperisi si o greseala gramaticala la mine: ,, care erau pe vremuri .. “

    • “descoperişi” e pentru persoana a doua singular … dacă tot vânezi greşeli …
      “am descoperit” era mult mai uşor 🙂

      • e corect si “descoperisi”… olteneste vorbind :))

      • olteneşte vorbind, adică perfectul simplu:
        eu descoperii
        tu descoperişi
        el descopei

        descoperişi e pentru a doua singular!!!! în nici un caz pentru “eu” !!!

  5. partea buna cu romantismul e ca in general e molipsitor… asa ca, daca tu ai sa fii romantica e foarte probabil ca si cel care te iubeste sa ajunga sa fie romantic.. zic si eu

  6. Daca ai curiozitatea sa dai un search pe un motor de cautare cautand povesti de dragoste te va izbi o recurenta a unor tipare care uneori iti par vechi de cand lumea. Exista, cred, intotdeauna o supralicitare, o proiectare a unor calitati pe care celalalt nu le are sau le are la un nivel mult mai mic decat suntem dispusi sa acceptam.

    Este dragostea un miracol? Sau este o potrivire a nevoilor partenerilor? Intrebarea pare putin desueta. Cine se mai oboseste astazi sa descopere miracolul din celalalt, sa se minuneze de el ca de-un lucru pretios si rar? In primul rand trebuie sa imi dea ceea ce imi trebuie MIE. Egoismul este intotdeauna forma de existenta cotidiana a relatiilor. Ceea ce nu este un lucru rau. E bine sa nu fim masochisti… e bine insa sa existe si un echilibru in toate.

    Atunci cand vorbim despre povesti de dragoste, nu putem sa nu oftam putin, pentru ca cel putin dupa 25 de ani incolo aproape toata lumea si-a trait propriile povesti de dragoste: frumoase, urate, triste, vesele, masochiste, incredibile, cum or fi ele, dar toti am trait “propria telenovela” daca nu “propriile telenovele”. Propria “maaaare” poveste de dragoste.

    Care sunt ingredientele unei povesti de dragoste reusite? Se spune ca “It’s better to have loved and lost than ever to have loved at all”. Zambesc gandindu-ma la povestile bunicilor din vremuri trecute care incep intotdeauna cu un suras abia schitat (povesti de dragoste carora le zambesc in amintire). Eheeei, da, am trait o poveste de dragoste extraordinara! Si oricat de nefericita, plina de resentimente, certuri, poate batai va fi fost povestea de dragoste, totul devine limpede, se purifica, prin spectrul timpului care le vindeca pe toate. Tot ce ramane este amintirea pastrata ca un odor a unei povesti de dragoste.

    De cele mai multe ori povestile de dragoste nu au nimic extraordinar privite din exterior, de unde si senzatia de tipare, de stereotipie. “Un el si-o ea, aceeasi drama”. Suna banal si, la limita ESTE banal. Cu toate astea, pentru cel prin in vraja unei povesti de dragoste lucrurile stau cu totul altfel. El le investeste cu puteri si detalii miraculoase, coincidente inexplicabile, o mana a destinului… Si are tot dreptul sa o faca. E povestea lui. Iubire… Eheeei… iubirea e un cuvant mare, insa sensul lui se modifica de la o persoana la alta fara doar si poate.

    De cele mai multe ori iubirea din “scenariul” unei povesti de dragoste este de fapt dependenta. Nevoie acuta de celalalt, de tot ceea ce valideaza el in tine, de felul lui/ei de a-ti spune pe nume (care devine subit muzica sferelor inalte), de felul de a zambi putin trist (si cata noblete e in gestul asta!), de felul in care doarme, in care scrie, in care tine pixul in mana… Zambesc. Respir. Trec mai departe. Iubirea e rareori libertate. Din pacate. Sau nu stiu, poate din fericire.

    Povesti de dragoste se scriu de cand lumea, dar sunt povestile iubirii miracol sau dulce obisnuinta?

  7. […] This post was mentioned on Twitter by iulian juhasz, Benny. Benny said: Romantismul-pe cale de dispariţie? https://capshunik.wordpress.com/2010/08/16/romantismul-pe-cale-de-disparitie/ […]

  8. sunt impresionat si miscat de ceea ce ai scris, am ajuns la concluzia atat barbatul cat si femeia sunt vinovati de stingerea romantismului dintr-o relatie, dar totusi nadajduiesc ca mai sunt persoane care mai poarta in ei putin romantism🙂
    ramai cu bine, d-soara romantica

  9. E foarte interesant ceea ce ai remarcat tu, insa in societatea actuala unde:
    “-Fata ai vazut ce masina avea tipul ala???
    – E naspa fata, sa vezi ce ‘mertan’ are prietenul meu acum! ” sau “- Frate la cati bani am, cand intru **** CLUB, toate p**dele sar pe mine!”
    e foarte rar intalnit acest “fenomen”, in plus chiar daca un anumit el sau ea sunt o fire mai romantica, e foarte greu sa se “desfasoare” pentru ca exista acea teama de reactia celorlalti…trist, dar adevarat!

  10. Mare dreptate ai…eu sunt o romantică incurabilă şi aştept acelaşi lucru şi de la cel de lângă mine…dar cu tristeţe spun…că în final pentru a nu rămâne singur trebuie să te mulţumeşti cu acele minime gesturi de romantism…sper doar ca măcar acestea să nu fie pe cale de dispariţie…

  11. pt tine asd imi pare rau de tine pt ce zici, ideia e daca iti cauti fete prin cluburi sa nu te astepti sa aiba un caracter romantic etc, si nu toate fetele sunt la fel asa ca nu le baga pe toate la un pachet🙂

    lory poate unora dintre baieti mai trebuie sa le deschizi ochii, si in plus parerea mea e daca un baiat ii place o fata va face totul pt ea si invers ar trebui sa fie. este adevarat ca fetele sunt mai pline de romantism si mai visatoare decat baieti. pana la urma dragostea ce adevarata ii tine pe cei doi impreuna, o dragoste care nu se lauda care nu cauta folosul ei etc ci doar vrea binele celui deaprope se chiar si sacrifica🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: