Posted by: capshunik | October 27, 2010

O viaţă în întuneric

Cât de norocoşi suntem! Astăzi, conducând un prieten orb până în staţia de autobuz, am realizat cât de mare e binecuvântarea că putem vedea! Cât de vulnerabil este el, ca persoană nevăzătoare…s-a lăsat total pe mâna mea. Puteam să îl conduc pe un drum bun sau pur şi simplu puteam să îl duc pe un drum greşit. Aici de mine depindea. Câţi dintre noi avem o încredere aşa de mare încât ne-am lăsa pe mâna altor persoane?
Şi ştiţi ce este ciudat? Că noi vedem, vedem tot ce se petrece în jurul nostru, vedem oamenii, lucrurile, natura şi totuşi…uneori alegem un drum greşit. Ori, trăim ca şi cum nu am vedea nimic din ce ne înconjoară. Suntem atât de obosiţi, de stresaţi şi de nervoşi încât nu mai avem timp de lucrurile care sunt cu adevărat importante. Trăim de pe o zi pe alta, fără a conştientiza cât de norocoşi suntem.
Nu trebuie să fim conduşi de mână, nu trebuie să ni se spună de nenumărate ori: ”atenţie, scară. ai grijă, trecem strada.”. Nu trebuie să trăim o viaţă ”neagră” şi nici nu trebuie să ne luptăm cu sentimentul vulnerabilităţii. Şi totuşi…am observat la prietenul meu mai mult optimism, mai multă fericire şi mai multă siguranţă ca la oricare dintre noi. Da, da. Ce ar fi să aprindem lumina conştiinţei, să realizăm că noi vedem şi să începem să trăim ca atare? Să nu mai continuăm să trăim în întuneric, ci, ca prietenul nostru orb, să trăim o viaţă plină de lumină!

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com


Responses

  1. o Doamne…mi-e atat de mila de oamenii astia cand ii vad pe strada…am impresia ca sunt nefericiti din cauza handicapului lor si totusi pe putinii dintre ei care am avut ocazia sa ii cunosc erau fericiti:)

    • Mihai, ar trebui sa luam exemplu de la ei

  2. +Like

  3. vezi tu… sunt mai multe moduri de “a vedea”. Probabil, prietenului tau ii lipsea cel mai neinsemnat. Pentru ca ce vedem noi, cu ochiul liber… este doar aparenta. Nimic nu e ceea ce pare…

    Adevarul adevarat este la fel de greu de vazut si de catre noi si de catre prietenul tau nevazator…

    Si da, suntem norocosi ca putem vedea lumina zilei…

  4. Trist, dar adevarat… Traim cu ochii inchisi: nepasare, amanare, valori gresite. Doamne deschide-ne ochii sa vedem… si sa pricepem🙂

    Frumos articolul Alina. God Bless You!

    • Multumesc Nelu. Esti un baiat de nota 10:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: