Posted by: capshunik | November 12, 2010

De vorbă cu ea

– Cum te simţi astăzi?
-Bine. Sunt bine.
-Dacă doream să fiu minţită, acceptam. Spune-mi, cu adevărat, cum te simţi astăzi?
-Nesigură. Simt că aş dori să intervină în viaţa mea ceva intens, ceva de care să mă leg strâns. Şi, mă tot amăgesc că sunt bine, zâmbesc dar apoi îmi amintesc că e doar o prefăcătorie şi…sunt tristă din nou. Dar asta nu înseamnă că nu-s fericită. Înseamnă că vreau mai mult.
Îşi muta corpul de pe un picior pe altul. Mă privea cu suspiciune şi se gândea dacă să mi se deschidă sau nu. Dacă să-şi expună sufletul, sau dacă să răspundă întrebărilor mele cât se poate de banal. I-am spus că o consider o femeie puternică. Mi-a răspuns că ”a trebuit să parcurg un drum ca să ajung aici. Şi totuşi, adânc acolo ştiu că sunt fragilă. Mă privea fix cu ochii ei albastri-verzui şi se juca cu părul ei lung şi şaten. Aştepta o altă întrebare. Nu ştiu ce aş fi putut să o întreb. Simţeam din partea ei un fel de forţă care mă îndepărta şi totuşi mă îndemna să vreau să o cunosc mai mult. Simţeam că a încerca să-i intru acolo, în suflet, ar însemna să mă arunc de pe un bloc înalt, ştiind că voi sfârşi strivită de pământ. Dar nu mă puteam opri.
– Ce-ţi doreşti cel mai mult de la viaţă?
-Să mă regăsesc. Să fiu doar eu, să ştiu mereu cine sunt şi să nu joc jocuri ipocrite. Asta e important pentru mine. Şi…mai vreau să reuşesc să găsesc un echilibru.
-Un echilibru între ce?
Şi-a umezit buzele, s-a uitat în jos şi a şoptit uşor: ”între mine şi ceilalţi. Între sentimente.”
– Ce crezi că aşteaptă oamenii de la tine?
-Totul sau nimic. De ce nu mă întrebi ce aştept eu de la ei?
-Îţi este frică?
-Foarte! Dar, nu las asta să se vadă. Dacă ar şti oamenii cât de frică îmi este, nu ar mai sta pe gânduri şi m-ar ataca. Mi-e frică de ce-aş putea să devin. Insist, e foarte important pentru mine să ştiu cine sunt. Să fiu eu.
-Şi cine e acel ”eu”?
-Ha! Asta, asta…nu voi putea să-ţi răspund. E acolo, undeva. E aici. Uneori simt că face parte din mine, alteori nu. Dar ştiu că trebuie să rămână mereu în preajma mea.
-Visezi?
-Cu ochii deschişi şi cu ochii închişi. Numai că atunci când visez, tot timpul menţin contactul cu realitatea. Nu mă pot abandona. Niciodată.
-Ai pe cineva apropiat alături de tine?
Mi-a zâmbit, m-a bătut peste umăr şi a plecat. În urma ei a închis uşa. Uşa de la cameră şi uşa sufletului.

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

Advertisements

Responses

  1. […] De vorbă cu ea Fri Nov 12, 2010 23:32 pm – Cum te simţi astăzi? -Bine. Sunt bine. -Dacă doream să fiu minţită, acceptam. Spune-mi, cu adevărat, cum te simţi astăzi? -Nesigură. Simt că aş dori să intervină în viaţa mea ceva intens, ceva de care să mă leg strâns. Şi, mă tot amăgesc că sunt bine, zâmbesc dar apoi îmi amintesc că e doar […] […]

  2. […] This post was mentioned on Twitter by Benny and Benny, alina ilioi. alina ilioi said: https://capshunik.wordpress.com/2010/11/12/de-vorba-cu-ea/ http://fb.me/sLu6grL3 […]

  3. ata de mult ma regasesc.simte la fel ca mine,intodeauna am fost cine au vrut oamenii sa fiu,multumesc pt tot ceea ce scrii,acum stiu ca cineva simte ceea ce simt si eu!

    • Sunt multi oameni care simt asa draga Clau. Trebuie sa ne regasim si sa fim noi, nu ceea ce vrea oamenii sa fim

  4. Acel” ceva de care sa ma leg”..te referi la Domnul Isus, sau…

  5. 🙂

    Mereu zâmbesc când îţi vizitez blogul.

    • Da? De ce?

      • Modul în care vezi tu lumea, naivitatea ta, ma fac sa zâmbesc.

      • Sunt naiva?:) Acesta nu e chiar un compliment…

  6. frumos blog … si articole bune o sa te citesc in continuare .. am si eu o poza pentru Basescu cu dedicatie http://patratzel.com/neseriosu/2-lei/

  7. ignorance…poate esti un ingnorant,dar ai dreptate pe jumatate…lasi sa se inteleaga ca tu ai sti multe,si totusi”la plezneala” ai spus un mic adevar….se desprinde un adevar:multi nu isi gasesc indentitatea,dar fictiunea e una,realitatea e alta:)…vorbe,si nu fapte=apa de ploaie….ideile sunt sublime,dar sunt idealuri dupa care tanjim ,dar dupa care nu alergam ca nebunii,gandindu-ne ca poate,poate punem mana pe ele…e ca si cum ai merge impotriva curentului….dar trebuie sa ai coloana vertebrala ca sa poti face asta si sa iei curentii in piept …have a nice day and dios os bendiga señores

  8. am nevoie sa vorbesc. crezi ca ma poti contacta?

  9. Ma regsesc, ma simt bine cind citesc, nu ma simt singura, ma simt inteleasa, nu ma mai simt stranie, neinteleasa,ignorata si abandota, e ft aproape sufletului meu ceea ce scrii…tot ceea ce scrii…

  10. Deabia acum la maturitate am realizat faptul ca toata viata m-am chinuit sa fiu ceea ce altii si-au dorit sa fiu .Si aceasta chinuiala a declansat un conflict intre mine si nevoile mele adevarate ,conflict care s-a lasat cu rani adanci .Acum insa consider acest conflict incheiat si sunt exact ceea ce sunt ,chiar daca asta mai deranjeaza pe cei din jur ,cu timpul sper ca se vor obisnui ,iar eu voi continua sa fiu ceea ce SUNT !

    • Mă bucur Ileana că ai descoperit cine eşti şi că vei continua să fii tu însăţi. De acum eu scriu pe http://www.alinailioi.ro Te invit să mă citeşti acolo:)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: